Este de la sine inteles ca atunci cand placerea domneste mai presus de toate, virtutile sunt alungate.
Virtutes iacere omnes necesse est, voluptate dominante.
(Cicero, De finibus)
Cele mai mari placeri pot sa se sfarseasca in dezgust.
Voluptatibus maximis fastidium est finitimum.
(Cicero, De oratore)
Oamenii sunt ispititi de placeri ca si pestii de momeala din undita.
Voluptate homines ut hamo pisces.
(Cicero, De senectute)
Placerea platita cu necazuri nu ajuta la nimic: dispretuieste, deci, placerile.
Sperne voluptates: nocet empta dolore voluptas.
(Horatius, Epistulae)
Pe fiecare il incanta o anumita placere.
Trahit sua quemque voluptas.
(Vergilius, Bucolica)
Nu exista placere care sa nu provoace dezgust prin repetarea ei.
Nulla est voluptas, quae non assiduitate fastidium pariat.
(Plinius, Naturalis Historia)
Fiecare preocupare isi are placerile sale.
Curae sua cuique voluptas.
(Ovidius, Ars amandi)
Sa te feresti chiar si de ceea ce ti se pare dulce, daca poate sa devina candva amar.
Dulce etiam fugias, quod fieri amarum potest.
(Syrus, Sententiae)
Ravnim la lucrul strain, iar altora le plac mai mult lucrurile noastre.
Alienum nobis, nostrum plus aliis placet.
Exista o placere chiar si in plans.
Est quaedam flere voluptas.
(Ovidius, Tristia)
Bis repetita placent.
Ce este cerut de două ori place.
(Horatius)
Este placut, uneori, sa nu tii seama nici de timp si nici de loc.
Dulce est desipere in loco...
(Horatius, Odae)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.