Citate de Ionut Caragea

... multe ti se vor ierta, pentru ca mult ai iubit!

Iubirea este o strofa a naturii, brodata de imaginatie.

Nu lasa niciodata ca intelesul luminii iubirii tale sa-ti scape in neantul intunecos al uitarii.

Dragostea ascunde o seamă de păcate.

Tocmai fragilitatea iubirii noastre o face atât de preţioasa! Dacă cineva ar putea să ne dea certitudinea că dragostea noastră este veşnică... poate am inceta sa ne iubim… © CCC C'est la fragilité même de notre amour qui le fait si précieux ! Si quelqu'un pouvait nous donner la certitude que notre amour est éternel... peut-être cesserions-nous de nous aimer...

Orice iubeşti este centrul unui paradis. (Scrieri)

Dragostea si prietenia se exclud una pe alta. (Caracterele - Despre inima)  

Nu incape amor propriu fata de acei pe care ii iubim si care ne iubesc.

Sunt atat de norocos doar pentru ca tu ma iubesti. © CCC

Exista doua feluri de a-ti dovedi dragostea pentru o femeie; casatorindu-te cu ea daca este libera si respectand-o daca nu este.

Tu ești în inima mea ca un dar neașteptat și mult prea scump, pe care îl cercetez mirată iar și iar, cu-aceeași nesecată desfătare.   Ești tainica-mi putere și mândrie, de când te știu mi-i cerul mai aproape și nu mai pot durerile să vie, să-mi tulbure-ale sufletului ape.   Tu mi-ai făcut tărâna mai ușoară și inima așa de dulce, grea, ca ramura ce toamna se-mpovară de greutatea roadei de pe ea.   Asemeni unui mare cer cu stele, mi te-ai răsfrânt în suflet ca-ntr-un lac, și-adânci de-atuncea-s gândurile mele, de aur glodul inimii, sărac.   Acestea toate să ți le plătesc nu voi putea, ci lasă-mă măcar, risipitorul meu, să te iubesc, din darurile tale dându-ți dar. (Daruri)

Sunt captivul celor o mie de ființe pe care le iubesc. (Stanțe și poeme) © CCC

Iubeste, daca vrei sa fii iubit.

Secretul fericirii, in dragoste, nu este sa fii orb, ci sa stii sa inchizi ochii atunci cand trebuie. © CCC

Dragostea este ca un puzzle, greu de asamblat, dar minunat atunci cand toate piesele sunt asezate la locul potrivit.

Ura si dragostea sunt intr-o privinta nedespartite; omul niciodata nu uraste pe altul, decat din iubire fata de sine.

De ce oamenii sunt ascunsi, de ce se tem de adevar, uneori pana si de ei insisi? De ce nu vor sa recunoasca ca si-ar dori sa poata iubi din toata fiinta lor fiindca doar asta ramane din aceasta desertaciune cu nume de viata?

In dragoste, a iubi inseamna de multe ori a nu intelege.

Ce-i dragostea, numai acela stie care iubeste fara speranta.

Mi-eşti atât de aproape şi totuşi Atât de departe, atât de departe! Nu ne desparte Decât iazul cu lotuşi. Numai iazul cu lotuşi al cerului ne desparte. (Cântec II)