Citate de Iovan Ducici

Omul poate cunoaste numai profunzimea si tristetea nefericirii pe care o traieste el.

Nu exista suferinta mai mare decat amintirea fericirii trecute, in timp de nenorocire. (Divina comedie)

Este deja un ghinion să fii primul care anunţă un dezastru. (Perșii) © CCC

Batranetea omului incepe acolo unde se termina insufletirea lui.

Omul imbatraneste numai cand imbatranesc toate pasiunile lui.

Oamenii isi fac unul altuia mai mult rau prin cuvinte decat prin fapte.

Eroismul nu este numai o reactie fizica in fata mortii, ci si una spirituala in fata vietii. Exista eroisme zilnice, din punct de vedere moral, care sunt mai de admirat si mai frumoase decat curajul fizic pe campul de lupta.

Unii sunt fericiti fiindca nu cred in rau, altii pentru ca n-au crezut niciodata in fericire; si cu toate acestea, nici unii, nici altii n-au pierdut mai mult decat aceia care au cantarit toate relele si au numarat toate nefericirile.

Oamenii pot sa iubeasca fara egoism, dar nu pot in acelasi fel sa si urasca. Fiecare ura este frica sau invidie. Ura este frica cea mare, pentru ca omul nu uraste decat pe acela de care se teme... In sentimentul urii exista umilinta pentru noi insine, dar in dispret exista mandrie si convingerea ca suntem mai buni si superiori aceluia pe care il dispretuim. Ura nu provine niciodata din deosebire de convingeri, nici din deosebire de principii morale. Adevaratul om superior nu uraste nici chiar pe omul de care se teme.

Chiar si omul care nu da vietii nimic pretinde de la viata totul.

Cei mai multi oameni nu stiu ce vor, iar altii, in mare numar, nu stiu ce pot.

Nu exista nici fericire, nici nenorocire in lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta, si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire. Ca sa-ti dai seama cat de bine este sa traiesti, trebuie sa fi dorit sa mori.

Cei nenorociti au o intelegere mai adanca a raului.

Prietenul nu trebuie pretuit dupa dreptate, ci dupa inima.

O mare conditie a prieteniei este sa nu pretinzi recunostinta pentru serviciile facute.

Intamplarile neasteptate, ca si nenorocirile, rareori vin singure.

Numai nenorocirea celor pusi in imprejurari cat mai apropiate de ale noastre ne patrunde in mod firesc pana in adancul sufletului.

Trebuie, cand omul se crede cel mai fericit, mai grijuliu sa se pregateasca sa-ndure ale sortii lovituri.

Omul mai rau isi amaraste viata cu nenorocirile de care se teme ca vor veni, decat cu acelea care au si sosit si de care sufera.