In ce ma priveste, cand apune soarele ma gandesc: a mai trecut o zi. Inca o zi in care n-am facut nimic. Iar cand rasare soarele, nu stiu incotro sa apuc, pe ce drum trebuie sa merg, unde vreau sa ajung. Eram sigura ca fericirea exista undeva, dincolo de zidurile casei noastre. Ca intr-o zi voi pune mana pe ea, asa cum pui mana pe o ceasca sau pe scoarta unui copac. Ca dragostea este supremul miracol...
Un om nu-şi poate planifica fericirea. El îşi poate concepe o existenţă echilibrată. Poate lupta şi trebuie să lupte pentru acest echilibru.
Avea de toate si totusi nu era fericit. Pe buna dreptate: pentru ca nu stia ca este fericit. Si esenta vietii nu este sa “fii”, ci sa stii ca “esti” fericit.
Toate actiunile intregii noastre vieti sunt dictate de parerea normala despre bine si rau; aceasta conduce ratiunea in a face sau a nu face un lucru.
Folosinta, nu posesiunea, ne face fericiti.
Numai dorinta sau regretul este in stare sa ne impiedice de a fi fericiti.
Aliena vitia in oculis habemus, a tergo nostra sunt.
Avem sub ochi viciile altora, iar pe ale noastre la spate.
(Seneca Philosophus)
Fericirea e o operă de artă. Mânuiţi-o cu mare atenţie!
Temeritas sub titulo fortitudinis latet.
Curajul se ascunde sub numele de vitejie.
(Seneca Philosophus, Epistulae)
Să nu-ți fie teamă de fericire: ea nu există.
(Rămâi în viață)
© CCC
Nu-i om care sa nu-si exagereze durerea.
Fericirea e ca un ecou; iti raspunde, dar nu vine.
(Cugetarile unei regine)
Prima conditie pentru a fi fericit este sa n-ai timp sa te gandesti la nefericire.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.