Citate de Cezar Petrescu

Atat de mult iti daruiesti tie insuti, facand un bine unui semen.

Fiecare generatie isi imagineaza ca este mai inteligenta decat cea dinainte si mai inteleapta decat cea care va urma dupa ea.

E greu, dar deosebit de folositor sa te concepi pe tine insuti in psihologia varstei tale, sa intelegi ca nici o gene­ratie, nici o varsta nu poseda normele necesare pentru a judeca celelalte generatii, sa stii sa-ti iei locul, dupa rang si grad, in omenirea, istoria sau natiunea in mers…omul traieste din mostenirea sociala pe care i-au lasat-o pa­rintii si traieste pentru a transmite o alta mostenire copiilor sai. Din punct de vedere social si intelectual, el cunoaste, asadar, trei generatii: a lui, generatia precedenta care l-a pregatit si de care s-a despartit, generatia urmatoare pe care o pregateste si care se desparte de el.

Fiecare generatie, profitand de experienta generatiilor trecute, poate sa le intreaca, lucrand mai bine decat ele.

O generatie reactioneaza de obicei impotriva generatiei precedente… O generatie nici nu incepe si nici nu sfarseste intr-un punct precis. Ea apartine unei continuitati.

Am primit lumea ca o mostenire, pe care nu-i e ingaduit nimanui sa o deterioreze, ci pe care fiecare generatie este obligata sa o lase mai buna posteritatii.

Cum eşti tu acum, aşa am fost noi odinioară. (Ulise) © CCC

In baza serviciilor facute de catre generatiile trecute, omul este dator fata de generatiile viitoare.

Generatiile se inlocuiesc si, asemenea alergatorilor, isi trec din mana in mana torta vietii.

Generația mea din anii '60, cu toate marile noastre idealuri, a distrus liberalismul, din cauza exceselor noastre. © CCC

Nici o viata omeneasca nu implica o experienta care sa se poata substitui in intregime, pentru a instrui si a calauzi o alta viata, experiente proprii ale acesteia… lectia faptelor, care contrazice mostenirea parintilor, ii face pe adolescenti sa-si precizeze dragostea si ura, sa revizuiasca traditionala scara de valori, sa stabileasca o ierarhie a telurilor si a tipurilor de umanitate ce le vor inspira de acum inainte comportarea.

Tot omul uita. Aici e poate si singurul secret al puterii noastre, al inversunarii de a trai.  Omul uita un adevar, il cauta din nou…il descopera. Nenorocirea si durerea ne invata sensul vietii; dar ar fi teribil ca invatatura aceasta sa ramana vesnic prezenta aici, sa ne paralizeze…O uitam ca sa avem voluptatea de a mai cauta si a o mai gasi inca o data. Aceasta este de fapt toata povestea omenirii.

Omul e un produs al generatiei sale.

E in firea fiecarei generatii sa-si imagineze, cu onesta candoare, ca ea e buricul pamintului si ca de la ea incolo incepe viata universului.

Cati oameni sunt intr-un singur om? Tot atatia cate stele sunt cuprinse intr-o picatura de roua sub cerul cel limpede al noptii.

Deznadejdea invata pe incetul sa se prefaca in resemnare.

Valoare are numai o virtute pe care ai castigat-o in lupta cu tine insuti, biruindu-te pe tine insuti. Sa fi cazut si sa te inalti.

Fiecare generatie vrea sa impuna generatiei urmatoare experientele ei, principiile ei, formulele ei de viata. Iar fiecare generatie proaspata le respinge, fiindca vrea sa le descopere ea pe cont propriu.

S-ar putea ca generatiile viitoare sa cunoasca fericirea, dar ele trebuie sa-si puna intrebarea: Pentru ce au trait si s-au chinuit inaintasii lor?