Citate despre Generatie

Daca la popoarele ce sunt silite sa-si apere drepturile proprii razboiul poate fi considerat ca o dureroasa necesitate, in schimb, la popoarele care cauta sa incalce drepturile altora el devine cea mai odioasa dintre crime.

Generatiile se inlocuiesc si, asemenea alergatorilor, isi trec din mana in mana torta vietii.

O generație... Ce înseamnă în fond o generație? Doar o apartenență izocronă la o scurtă etapă de istorie? Nu cred! Pentru mine, generația se extinde de la cei apropiați prin vârstă în primul rând, până la cei care ne-au modelat spiritele şi ne-au fost aproape, până la întreaga ambianță care ne-a înconjurat, la atmosfera vremii în care ne-am desfăşurat şi pe care am reprezentat-o. Mă gândesc la generația de universitari din care am făcut parte, legată de o formație comună foarte solidă, în spiritul respectului față de valori, cu conştiința misiunii de a le transmite celor de după noi.

S-ar putea ca generatiile viitoare sa cunoasca fericirea, dar ele trebuie sa-si puna intrebarea: Pentru ce au trait si s-au chinuit inaintasii lor?

Virtuozitatea cea mai uimitoare nu pretuieste niciodata cat cel mai banal adevar.

Precizarea intelesului termenilor e cea dintai precautie de luat in orice discutie.

In cautarea adevarului, mintea omeneasca e manata de aspiratii, pe care nici o izbanda, oricat de stralucita, nu le poate multumi pe deplin si nici o cadere, oricat de dureroasa, nu le poate inabusi cu totul.

In baza serviciilor facute de catre generatiile trecute, omul este dator fata de generatiile viitoare.

Fiecare generatie, profitand de experienta generatiilor trecute, poate sa le intreaca, lucrand mai bine decat ele.

Cu cat nevoile vietii sunt mai usor de satisfacut, cu atat omul le da mai putina importanta.

Am primit lumea ca o mostenire, pe care nu-i e ingaduit nimanui sa o deterioreze, ci pe care fiecare generatie este obligata sa o lase mai buna posteritatii.

Cum eşti tu acum, aşa am fost noi odinioară. (Ulise) © CCC

Fiecare generatie vrea sa impuna generatiei urmatoare experientele ei, principiile ei, formulele ei de viata. Iar fiecare generatie proaspata le respinge, fiindca vrea sa le descopere ea pe cont propriu.

In pornirea lui catre ideal, omul s-a lovit in primul rand de propria sa natura, de originea sa animalica. Orice pas inainte a fost o lupta, si in aceasta lupta instinctele egoiste au fost adesea mai puternice decat aspiratiile ideale. Dar aceste aspiratii n-au pierit niciodata cu totul din inima omeneasca. Cu lumina lor slaba, ele au aratat omului, in vremurile intunecate, calea cea adevarata si l-au ajutat sa lupte necontenit, spre a se ridica mai sus, tot mai sus, deasupra propriei sale naturi.

Omul e un produs al generatiei sale.

Tendinta de a cauta placerea si de a evita durerea, atat in domeniul fiziologic, cat si in cel psihologic, e legea fundamentala a vietii.

Cati oameni sunt intr-un singur om? Tot atatia cate stele sunt cuprinse intr-o picatura de roua sub cerul cel limpede al noptii.

E in firea fiecarei generatii sa-si imagineze, cu onesta candoare, ca ea e buricul pamintului si ca de la ea incolo incepe viata universului.

Fiecare generatie isi imagineaza ca este mai inteligenta decat cea dinainte si mai inteleapta decat cea care va urma dupa ea.

Religiile au format filozofia celor ce nu puteau avea o filozofie propriu-zisa, a celor ce nu se puteau adica ridica cu mintea pana la o intelegere mai stiintifica a naturii. Iata de ce oamenii au trebuit sa fie religiosi la inceputui vietii lor sufletesti. Cei ce ajung cu vremea sa-si piarda credintele religioase sunt de regula siliti sa renunte la ele, din cauza ca dezvoltarea lor intelectuala ii duce la alte explicari, mai bune, adica, pentru ei, mai satisfacatoare, a lumii. Dar in lipsa unor astfel de explicatii, stiintifice sau filozofice, cele religioase sunt indispensabile si inevitabile. Numai asa putem intelege universalitatea religiilor.