Citate despre Indoiala

Fiecare epoca acorda gloria pentru alte motive.

Oamenii sunt chinuiti de nelinisti, de indoieli, de intrebari fara raspuns. Pentru oricine realitatea poate fi si altfel, adevarul poate fi altul. Toate aceste indoieli sunt ca microbii din organism care pot lupta cu cei care ii ataca din afara.

Nimic nu e sigur, totul e posibil.

Nimic nu pastreaza mai tanar decat candoarea care nu e de fapt altceva decat o economie a puterii de dragoste.

Ce este nobletea?... a vrea sa fii mai bun, mai drept, mai vrednic, mai curajos decat gradul comun atins pana atunci in aceste virtuti… Nobletea e o problema de atentie incordata la un orizont ideal intrezarit in viitor. Singurul sens al nobletei e cel revolutionar, cel eroic, adica cel etic. Ea se confunda cu legea progresului omenesc in nelinistea sa de vesnica imbunatatire.

Îndoiala este începutul înțelepciunii.

Nimic absurd nu se poate mentine in moravurile omenesti.

Indoiala nu-mi place mai putin decat stiinta.

Actul creator, inventia, e caracteristica vietii.

“Cultura este ceea ce retii dupa ce ai uitat ce ai invatat”. Cugetarea apartine lui Saint Marc Girardin...o data ce cunostintele precis limitate au disparut, ramane atitudinea sufleteasca…Cultura inseamna transformarea ideilor in sentimente. Cultura trebuie sa insemne posibilitatea reactiunii noastre sufletesti.

Indoiala este unul din pseudonimele inteligentei.

Daca ne gandim o clipa la sensul in care a evoluat omenirea, o concluzie ne apare: mersul omului e opus biologiei, am zice aproape opus vietii. Intelectualitatea, morala, religia, iubirea sunt capitole care n-au nimic de-a face cu instinctul de conservare.

Moralitatea. Atata vreme cat ramane subiectiva, sufleteasca, e vie.

S-ar putea spune ca fapta e incoronarea si ultima concluzie a vietii de promisiuni, pe care o traim; ca fapta e mai frumoasa decat gandirea, fiindca presupune sfortare — citeste sacrificiu —, chiar eroism si martiraj. Gan­direa nu angajeaza, deci nu cunoaste suferinta, prin urmare e mai comoda, mai lasa, fiind expusa mai putin. Cu toate acestea, se poate sustine ca actiunea nu ne exprima ... Instrument social, copiat stereotip din mediul in care traim, ea poate servi cauze si gandiri diverse. Pentru ganduri diferite se poate intrebuinta aceeasi actiune saraca si repetata, gandirea insa — fiind intima si individuala — ne exprima. Afara de aceasta, lucrand cu materia, fapta e limitata si chinuita, nu infinita precum conceptia. Nu e nici macar libera, caci pretutindeni e la ordinele ideii.

Fii complet pana la urma ceea ce esti, istoveste specificul din tine si din lucruri, du pana la capat ceea ce ai ireductibil si complet particular, fii ceea ce iti dicteaza legea ta personala, adica dezvolta-te sincer, simplu, complet, fereste-te de influente falsificatoare; realizeaza-ti predestinatia temperamentala, nu te abate de la ceea ce iti apartine fatal, pentru chemari si seductii care-ti vin din alta parte. Si mai cu seama nu te neglija, nu te opri la mijloc de cale. Evolueaza complet catre acel unic sens.

Filistinii urasc rasul. Ei denunta cu gravitate si rautate vendetei populare pe oamenii veseli. Si o data compromis pe tema veseliei, e greu intr-o societate ipocrita, sa mai poti fi respectat de prostii seriosi ori de ipocritii gravi…Rasul ca si comicul…sunt o atitudine in fata vietii si pana la un punct, o solutie filosofica. Dar exista ras si ras. Una e comicaria ieftina, apanaj de circ, si alta e rasul-atitudine, izvorat ca derivator al unei seriozitati, care gaseste ca la urma urmei tot distractia e cea mai inofensiva sanctiune aplicata urateniilor din lumea asta.

Erorile sunt adeseori fecunde pentru noi adevaruri.

Exclusivismul religios, crud si fanatic, opreste cresterea constiintei in omenire. Ignoranta nu este asa de detestabila decat fiindca nutreste prejudecatile care ne impiedica sa ne indeplinim adevaratele noastre functii, imprimandu-ne altele false, care sunt penibile, raufacatoare si crude in asa grad, incat sub imperiul ignorantei, cei mai cinstiti oameni devin criminali din datorie. Istoria religiilor ne ofera din plin pilde nenumarate: sacrificii umane, razboaie religioase, persecutii, arderi pe rug, vocatii monastice, practici execrabile iesite mai putin din rautatea oamenilor decat din boala lor.

Anumiti oameni sunt mai mult decat indivizi, sunt umanitati. In ei salasluiesc toate virtualitatile deopotriva.

Vointa e semnul libertatii.