Citate de Cornelius Nepos

Invidia nu poate sa se ascunda. Invinovateste si judeca fara dovezi, cusururile le face mai mari, cele mai mici greseli le socoteste enorme; graiul sau e plin de fiere, de exagerare si de ocara. Se incapataneaza cu indaratnicie si furie impotriva meritului evident. E oarba, infuriata, nesocotita si brutala.

Gelozia este, intr-un anumit fel, dreapta si rezonabila, din moment ce ea nu tinde decat sa pastreze un bun care ne apartine sau care credem noi ca ne apartine, in timp ce invidia nu poate suferi bunul altuia... Suntem deseori mandri de patimile noastre, chiar si de cele mai vinovate; invidia insa e o patima rusinoasa pe care nimeni nu indrazneste sa o marturiseasca... invidia noastra dureaza mai mult decat fericirea acelora pe care ii invidiem... gelozia se hraneste cu indoieli si moare, sau se schimba in furie, cand indoiala devine certitudine.

Sufletele invidioase tind să-i urască pe oameni, fiindcă aceştia le iau, chi­purile, fericirea.

Cel mai urat dintre sentimentele omenesti este invidia.

Fereste-te de trei lucruri: ura, invidia, dispretul…

A invidia înseamnă a te recunoaște inferior.

Putini, foarte putini oameni se bucura cinstit de succesele celor care au aceeasi profesie ca si ei; acesta e unul din fenomenele cele mai rare ale naturii.

Invidia poate fi indurata cand izvoraste din admiratia trezita de talent…dar exista oare nenorocire mai mare decat aceea de a trai acolo unde superioritatea starneste invidie si entuziasm?

Invidia e tovarasul gloriei.

Cine nu e invidiat nu merită să fie invidiat. (Agamemnon) © CCC

Putini isi mai aduc aminte ca au fost tineri si cat le venea de greu sa fie neprihaniti si cumpatati. Primul lucru ce li se intampla oamenilor dupa ce au renuntat la placeri, fie din bunavointa, fie din dezgust, fie din pricina dietei, e sa le condamne la altii...; ne-ar placea ca un bun care nu mai exista pentru noi, sa nu mai existe nici pentru restul lumii; e o pornire de invidie.

Invidia…Sentiment pe care nici prietenia nu-l stinge intotdeauna. Nimic nu-i mai greu de iertat decat meritele altuia.

Sunt oameni care au tendinta nefericita – atat pentru ei cat si pentru cei cu care au vreo legatura – ce-i face sa foloseasca orice ocazie pentru a-si arata coltii, a musca si a cauta nod in papura; le repugna sa vada cum se aduc cinstiri unui semen de-al lor; palesc de invidie si dusmanie.

Natura oamenilor este de cele mai multe ori in asa fel alcatuita, incat ii compatimesc pe cei nenorociti si ii invidiaza pe cei fericiti.

E greu de indurat sa fii mereu al doilea... e, intr-adevar, mare lucru sa nu stii ce-i invidia.

Invidia dezleaga limbile, dupa cum admiratia le amuteste.

Lingusirea e o moneda falsa careia vanitateia noastra ii acorda valoarea de schimb.

Invidiosii sufera de succesul altora ca de o umilinta, ca de o ofensa de neiertat adusa slabiciunii lor.

Lipsa de invidie e cel mai bun semn al unor inalte virtuti.

Este mai greu să nu invidiezi un prieten fericit decat sa fii generos cu un prieten aflat într-o situatie nefericita. © CCC