Citate de Maxim Gorki

Nobletea fara merit personal e sterila.

Urasc principiul aristocratic dupa care sangele albastru ar fi mai insemnat decat orice, si cred ca singura noblete pe care ar trebui sa o respectam, ca fiinte cugetatoare, este nobletea spirituala a celor intelepti si virtuosi, fara sa tinem seama de paternitatea trupeasca.

Pierdut in mijlocul pustietatilor universului, singur pe mica farama de pamant ce se rostogoleste cu o viteza ce scapa simturilor noastre, undeva in adancul spatiului infinit, hartuit de chinuitoarea intrebare "care este rolul existentei?", omul merge darz, tot inainte, si tot mai sus, pe drumul biruintei sale asupra tuturor tainelor pamantului si cerului. El merge inainte semet, singuratic, stropind cu sangele sau drumul acesta spinos, facand sa rasara din fiecare strop de sange fierbinte florile nepieritoare ale poeziei: chemarile pline de dor ale sufletului sau inflacarat si le preface cu maiestrie in muzica; din experienta sa creeaza stiintele, imbogatind cu fiecare pas al sau viata, asa cum soarele imbogateste pamantul cu razele-i generoase.

Daca trebuie sa vorbim despre ceva "Sfant", atunci sfanta este numai nemultumirea de sine a omului si dorinta de a fi mai bun decat este. Sfanta este ura lui impotriva vestigiilor unei vieti mediocre, pe care el insusi a plasmuit-o; sfanta este dorinta lui de a starpi de pe fata pamantului invidia, lacomia, crimele, bolile, razboaiele si orice vrajba intre oameni; sfanta este munca lui.

Omul! Ce mandru suna acest cuvant!

Prejudecatile sunt cioburile vechilor adevaruri; iar norii erorilor ce planeaza astazi deasupra vietii sunt scrumul ve­chilor adevaruri mistuite de flacara aceleiasi Gandiri care le-a zamislit candva.

Noi, toţi oamenii, ne naştem şi trăim ca nişte eroi.

Individualitatea in sine, fara nici o legatura cu colectivitatea, fara nici o idee vasta care sa imbratiseze intreaga umanitate, este inerta, conservatoare si potrivnica evolutiei.

Poporul nu e numai forta care creeaza toate valorile materiale, el este totodata izvorul unic si nesecat al valorilor spirituale, el este primul filozof si poet - primul atat in timp, cat si in ceea ce priveste frumusetea si genialitatea creatiei: el este cel ce a faurit toate maretele poeme, toate tragediile lumii, ca si acea monumentala opera care se numeste istoria culturii universale.

Omul nu are un semn mai convingator al nobleţei sale decât un anumit zâmbet subtil, tăcut, ce implică de fapt cea mai înaltă filozofie.

Cel mai mult sunt preţuite acele fapte nobile care rămân neştiute.

Daca ne putem indoi ca un caracter nobil este intotdeauna mai fericit prin nobletea lui, nu poate fi nici o indoiala ca el ii face pe ceilalti oameni fericiti si ca lumea in general castiga imens prin el.

Nobletea eului consta in ridicarea deasupra lui insusi.

Sângele nobil este un accident al norocului; faptele nobile îi caracterizează pe cei cu adevărat mari. © CCC

Gandirea - acea splendida forta care in clipele de oboseala plasmuieste zei, iar in momentele de plenitudine ii darama.

Netrebnicii sunt întotdeauna sociabili şi principalul semn după care se poate recunoaşte un om cu o oarecare noblețe de caracter este plăcerea neînsemnată pe care o are în compania altuia. (Aforisme)

Prin insasi firea sa, omul este un artist. El cauta sa aduca pretutindeni in viata sa, intr-un fel sau altul, frumosul.

Stiu, va veni o vreme cand oamenii o sa se admire unul pe altul, cand fiecare din ei o sa lumineze ca o stea in fata celuilalt. Pe pamant o sa traiasca oameni liberi, mari, prin libertatea lor, fiecare o sa aiba inima deschisa, neintinata de lacomie si ura. Ei au sa traiasca pentru adevar, pentru frumos; cei mai buni dintre ei vor fi aceia care vor imbratisa lumea cat mai larg in inima lor, care o vor iubi cat mai adanc; cei mai buni vor fi cei mai li­beri, caci in sufletul lor va fi mai multa frumusete.

Ce este nobletea?... a vrea sa fii mai bun, mai drept, mai vrednic, mai curajos decat gradul comun atins pana atunci in aceste virtuti… Nobletea e o problema de atentie incordata la un orizont ideal intrezarit in viitor. Singurul sens al nobletei e cel revolutionar, cel eroic, adica cel etic. Ea se confunda cu legea progresului omenesc in nelinistea sa de vesnica imbunatatire.

Unica noblete nu-i sub cer decat virtutea.