Citate despre Religie

A te cunoaste si a te accepta nu inseamna renuntare la efort, la perfectionare; dimpotriva, inseamna chiar sa ai cei mai multi sorti de a te putea realiza, pentru ca avantul se afla atunci pe calea cea buna, aceea in care toate eforturile dau rod. Largeste-ti cat poti mai mult limitele. Dar numai limitele naturale si numai dupa ce vei fi inteles bine care sunt aceste limite. Cei ce-si irosesc viata sunt, de cele mai multe ori, sau oameni care, la plecare, s-au inselat asupra firii lor si s-au ratacit pe un drum care nu era al lor, sau cei care au luat-o pe calea cea buna, dar n-au stiut sau n-au avut curajul de a se margini la posibilitatile lor.

Religiile au format filozofia celor ce nu puteau avea o filozofie propriu-zisa, a celor ce nu se puteau adica ridica cu mintea pana la o intelegere mai stiintifica a naturii. Iata de ce oamenii au trebuit sa fie religiosi la inceputui vietii lor sufletesti. Cei ce ajung cu vremea sa-si piarda credintele religioase sunt de regula siliti sa renunte la ele, din cauza ca dezvoltarea lor intelectuala ii duce la alte explicari, mai bune, adica, pentru ei, mai satisfacatoare, a lumii. Dar in lipsa unor astfel de explicatii, stiintifice sau filozofice, cele religioase sunt indispensabile si inevitabile. Numai asa putem intelege universalitatea religiilor.

E timpul sa-i facem sclavi pe acesti dumnezei pe care incepusem a-i adora; e timpul de a pune in locul domniei lui Dumnezeu domnia, oamenilor.

In viata exista anumite popasuri, anumite momente cand trebuie sa stii sa te opresti, sa te adancesti in tine insuti si sa iei o hotarare.

Cand vorbesti despre tine, orice ai face, nu spui niciodata intregul adevar.

"Religia e un lucru sfant"... De ce acest prestigiu, aceasta imunitate? Un credincios e un barbat sau o femeie care crede in ceea ce spune un preot, si nu vrea sa creada ceea ce spune Renan sau Victor Hugo. Ce este oare sacru in asta? Ce diferenta e intre acest credincios si cutare prost care ar prefera literatura de foileton celei a marilor nostri poeti?

Adevarul inainte de orice, chiar daca-l obtii cu pretul suferintei... adevarul, adevarul cu orice pret este mobilul cel mare al constiintelor.

In fiecare francez exista un sceptic care nu doarme niciodata decat cu ochii intredeschisi.

E o lege istorica: invingatorii isi insusesc imediat viciile invinsilor. S-ar spune ca o anumita imoralitate molipsitoare tasneste direct din centrul puterii.

La temelia oricarei iubiri pasionate sta o iluzie generoasa, o greseala de judecata, o idee falsa pe care indragostitii si-o fac unul despre celalalt si fara de care n-ar fi cu putinta o dragoste oarba.

Fara religie, oamenii nu s-ar fi impacat atata timp cu saracia. S-ar fi rasculat demult, si acum ar fi liberi.

Avem suficientă religie pentru a ne urî unii pe alţii, dar nu destulă pentru a ne iubi.

Dupa religiile care declarau ca stiu care este sensul universului, va veni fara indoiala o filozofie pozitiva si neutra, alimentata neincetat de descoperiri stiintifice, mobila prin esenta ei, tranzitorie si plasmuita conform prefacerilor gandirii omenesti.

Cum se mai poate crede in acest batran Dumnezeu pe care il fauriseram pe de-a-ntregul dupa chipul si asemanarea noastra intr-o vreme in care universul se reducea la pamant, in jurul caruia totul se invartea.

Inteligenta nu are o adevarata valoare decat daca tinde spre un scop exterior ei, daca se sileste sa capete o aplicatie practica. Inteligenta trebuie sa insufleteasca actiunea; fara actiune ramane zadarnica…fara actiune cat de sterila e inteligenta! E ca o lumina care arde alaturi de un far, consumandu-se fara rost…sa preferi actiunea, filosofiei...sa-ti cultivi inteligenta; e mai mult decat un drept, e o datorie. Dar fa asta in vederea obtinerii unui rezultat pe plan uman…Numai in actiune, in daruirea de sine, in abnegatie si devotament poti gasi adevarata rasplata, sanatatea fizica si morala, fericirea adevarata…singurul lucru valabil e sa simti ca faci cateva fapte bune.

Religia inabusa orice pornire a sufletului care nu se naste nemijlocit din ea.

Stima nu exclude in mod necesar prietenia, dar se pare ca rareori contribuie la nasterea ei. A admira nu inseamna a iubi; si daca virtutea cucereste admiratia, ea nu deschide prea des inimile.

Oricarei fiinte ii sunt harazite anumite incercari launtrice, anumite lupte.

Nu ajungi sa intelegi pe un om decat dupa moartea lui. Atata timp cat cineva traieste, toate faptele pe care le va mai putea face si despre care nu stii nimic sunt un fel de necunoscute care falsifica orice calcul. Moartea fixeaza, in sfarsit, limitele care-l contureaza; e ca si cum insul s-ar desparti de posibilitatile lui si s-ar izola; te invartesti in jurul lui, il vezi, in fine, de la distanta, poti sa-l judeci in ansamblul lui.

Credinta intr-un Dumnezeu personal, care conduce totul spre bine si care intr-o alta viata pedepseste si rasplateste, nu este in fond decat o evadare din cruda realitate, o incercare neputincioasa de a inlatura ghimpele deznadajduit al existentei…cata putere si independenta ar castiga oamenii daca, avand mai multa incredere in ei insisi, ar cauta sa-si traiasca viata in concordanta cu ceea ce fiecare in parte, in clipele sale cele mai bune, ridica pe un piedestal ceea ce salasluieste mai bun in el, in loc sa-l desprinda de sine insusi, pentru a-l transmite unui Dumnezeu care vegheaza.