Exclusivismul religios, crud si fanatic, opreste cresterea constiintei in omenire. Ignoranta nu este asa de detestabila decat fiindca nutreste prejudecatile care ne impiedica sa ne indeplinim adevaratele noastre functii, imprimandu-ne altele false, care sunt penibile, raufacatoare si crude in asa grad, incat sub imperiul ignorantei, cei mai cinstiti oameni devin criminali din datorie. Istoria religiilor ne ofera din plin pilde nenumarate: sacrificii umane, razboaie religioase, persecutii, arderi pe rug, vocatii monastice, practici execrabile iesite mai putin din rautatea oamenilor decat din boala lor.
E timpul sa-i facem sclavi pe acesti dumnezei pe care incepusem a-i adora; e timpul de a pune in locul domniei lui Dumnezeu domnia, oamenilor.
Credinta n-a savarsit minuni decat in aparenta. Numai vointa le poate realiza, cu conditia sa se manifeste energic.
Dupa religiile care declarau ca stiu care este sensul universului, va veni fara indoiala o filozofie pozitiva si neutra, alimentata neincetat de descoperiri stiintifice, mobila prin esenta ei, tranzitorie si plasmuita conform prefacerilor gandirii omenesti.
Trebuie sa fii indragostit de ceea ce faci.
Dorintele noastre isi creeaza, cel mai adesea, ele insele, mijloacele de satisfacere.
Unii oameni sunt mai dispusi decat altii sa accepte o formula gata conceputa, asa cum face crustaceul, care se instaleaza in prima cochilie goala pe care o intalneste, si-i ia forma, in timp ce alte crustacee simt nevoia sa-si secrete singure carapacea.
Vazand in ce chip este infatisata FIINTA SUPREMA, firea ei suparacioasa, asprimea razbunarilor ei, facand o comparatie care sa ne arate numeric raportul dintre cei pe care ii lasa sa piara si cei pe care se indura sa-i ajute, sufletul cel mai drept ar fi ispitit sa doreasca sa nu existe o astfel de fiinta. Am fi destul de linistiti in lumea asta, daca am fi siguri ca nu avem de ce sa ne temem pe cealalta; pe nimeni nu l-a speriat gandul ca nu exista Dumnezeu, ci gandul ca e asa cum este infatisat.
Legea morala nu e decat un intreg de conveniente sociale si, prin natura sa, acest intreg e provizoriu, deoarece trebuie sa evolueze odata cu societatea, daca vrea sa-si pastreze valoarea practica.
Religia, ca sursa de consolare, este un obstacol in calea adevaratei credinte si, in acest sens, ateismul este o purificare.
(Caiete II)
© CCC
Pe masura ce un suflet se afunda in habotnicie, pierde simtul, gustul, nevoia, dragostea de realitate.
Cred ca trebuie sa ramanem cu inversunare noi insine, cu conditia sa crestem. Scopul fiecaruia dintre noi trebuie sa fie realizarea perfecta a tipului de om pe care il reprezentam.
Factorul esential al progresului e timpul.
...faptul ca religia a trait atatea secole se explica doar prin minciunile cu care a leganat sufletele speriate ale oamenilor, atenuand prin fagaduieli teama lor in fata mortii, amortindu-le instinctul de cercetare, prin afirmatii gratuite si greu de verificat... Sentimentul religios nu-si gaseste echivalentul in spiritele cu adevarat moderne.
Orice gest te angajeaza. Mai ales gesturile generice.
Cultiva-ti vointa. Daca esti in stare sa urci, nimic nu-ti va fi cu neputinta.
Intoleranta exista de cand lumea. Nu cunosc religie care sa nu-si fi avut fanaticii ei. Sufletul omenesc e facut sa adore. Totul ni se pare infinit de bun in ceea ce iubim, si ne maniem strasnic, cand ni se arata defectele idolilor nostri. Cu mare greutate oamenii izbutesc sa puna un pic de spirit critic in cercetarea convingerilor si a izvoarelor credintei lor. De altfel, e si drept ca daca ne-am uita cu lupa la principii n-am mai crede niciodata.
De indata ce un lucru s-a intamplat, nici nu ne mai gandim ca s-ar fi putut sa nu se intample… sau ca ar fi putut fi cu totul altfel.
Adevaratul curaj nu e de a astepta cu calm evenimentele, ci de a alerga inaintea lor, pentru a le cunoaste cat mai devreme posibil si de a le accepta.