Citate de Anton P. Cehov

Cand omul se simte nefericit, totul in jurul lui pare fara noima, searbad si ieftin.

Daca moartea e intr-adevar o primejdie, trebuie s-o intampinam asa cum ii sade bine unui om: adica barbateste si cu suflet linistit.

Dragostea ii arata omului cum ar trebui el sa fie.

Putea sa filosofeze despre dragoste, dar nu era in stare sa iubeasca.

Urcati-va, urcati-va pe scara pe care toata lumea o numeste civilizatie, progres, cultura, urcati-va, va indemn din inima; dar unde o sa ajungeti? Asta, drept sa va spun, nu stiu. De dragul acestei scari merita totusi sa traiesti.

Ceea ce voi numiti progres e pus in miscare de doua motoare: oamenii si intamplarile. Dar ceea ce e trist e ca din cand in cand e nevoie de ceva exceptional. Pentru evenimente, ca si pentru oameni, trupa obisnuita nu e de ajuns. Printre oameni e nevoie de genii si printre evenimente - de revolutii. Marile accidente sunt legea si ordinea lucrurilor, alcatuirea lumii nu se poate lipsi de ele.

Lumea progreseaza datorita lucrurilor imposibile care au fost realizate.

Orice progres apare ca un sacrilegiu fata de ceva sacru, ca o rebeliune impotriva starilor vechi, pe cale de disparitie, dar sanctificate prin obisnuinta.

Ce nesuferiti ne sunt cateodata oamenii fericiti, cei carora totul le merge din plin!

Viata adevarata a fiecarui individ e o taina, si poate de aceea oamenii civilizati se ingrijesc cu atata infrigurare de pastrarea secretelor personale.

Nenorocirea e ca moartea nu constituie un fenomen intamplator sau ceva iesit din comun, ci o intalnim la tot pasul.

Adevarul si frumusetea nu pier, ele fac parte din esenta vietii omenesti si a intregii firi.

Progresul minții umane, revoluțiile care au loc în dezvoltarea cunoașterii, conferă fiecărui secol caracterul său aparte. (Prefața lucrării Reorganizarea Comunității Europene, 1814) © CCC

Progresul științific este descoperirea unei simplități din ce în ce mai cuprinzătoare... Succesele anterioare ne dau încredere în viitorul științei: devenim din ce în ce mai conștienți de faptul că universul este cognoscibil. © CCC

Este o lege a omenirii ca noile interese, ideile fecunde, progresul, sa invinga pana la urma traditiile invechite, obiceiurile ignorante si preocuparile conservatoare.

Sensul vietii nu sta decat in lupta.

Progresul umanitatii nu se poate intemeia pe minciuna, ci numai pe sinceritate si adevar.

Vrabiei i se pare ca puiul ei nu ciripeste, ci canta ne­spus de frumos.

O sa fiu convins pana in clipa de pe urma ca stiinta e lucrul cel mai de seama, cel mai minunat si cel mai necesar din viata omului, ca intotdeauna a fost si va fi expresia cea mai sublima a iubirii si ca numai prin iubire omul va birui si natura, si se va birui si pe sine insusi.