Citate de Antonio Porchia

Nu incerca sa traiesti vesnic. Nu vei reusi.

Ce este viata, daca nu un sir de nebunii inspirate? Greutatea este sa le alegi pe cele demne de a fi facute.

Viata este acea miscare misterioasa care, pe caile ocolite ale tot ceea ce se intampla, ma transforma neincetat in mine insumi.

Viaţa e plină de infinite absurdităţi, care, fără jenă, nici măcar nu au nevoie să pară verosimile; pentru că sunt adevărate. (Șase personaje în căutarea unui autor)

Trebuie sa ne ducem fiecare propria noastra viata, fara egoism si fara sa-i socotim pe ceilalti numai ca niste mijloace, dar totodata fara sa ne tagaduim cu totul pe noi insine, sa ducem o viata de sine statatoare si potrivita firii noastre, cu un echilibru rational intre indatoririle fata de altii si indatoririle fata de noi.

Mi-am văzut viața ramificându-se în fața mea ca smochinul verde din poveste. Din vârful fiecărei ramuri, ca o smochină violet, dolofană, un viitor minunat îmi făcea semn și îmi făcea cu ochiul. O smochină era un soț și o casă fericită cu copii, o altă smochină era un poet celebru și o altă smochină era un profesor strălucit, iar o altă smochină era Ee Gee, uimitorul editor, iar o altă smochină era Europa și Africa și America de Sud și o altă smochină era Constantin și Socrate și Attila și un grup de alte smochine erau îndrăgostiți cu nume ciudate și profesii neobișnuite, iar o altă smochină era o campioană olimpică a echipajului, iar dincolo și deasupra acestor smochine erau mult mai multe smochine pe care nu le-am putut desluși. M-am văzut stând la picioarele acestui smochin, murind de foame, doar pentru că nu mă puteam hotărî pe care dintre smochine aș alege-o. Mi-am dorit pe fiecare dintre ele, dar a o alege pe una însemna să le pierd pe restul și, în timp ce stăteam acolo, neputând să mă hotăresc, smochinele au început să se încrețească și să se înnegrească și, una câte una, au căzut pe pământ la picioarele mele. (Clopotul de sticlă) © CCC

Ar trebui sa exclam cu uimire, cu incantare, cu sfidare: “Exist! Deci sa ma straduiesc, din toate puterile, sa ma realizez.” Fenomenul acesta unic si irepetabil care e viata trebuie sa imbrace caracterul unui eveniment memorabil nu in istoria Cosmosului, ci, mult mai modest, in istoria pasionata a cautarii de sine a spiritului. E un lucru atat de extraordinar ridicarea materiei din care sunt alcatuit, la rangul de sensibilitate si gandire. De ce nu profit indestul, de ce nu creez acestui superb accident climatul favorabil supremei sale infloriri? De cine depinde daca nu de mine? Cine e chemat sa-mi poarte mai mult interes si, prin mine, spiritului? Prin mine, Spiritul se celebreaza pe sine.

Viata este o tapiserie minunata. Individul nu e decat un detaliu neinsemnat dintr-un desen urias si sublim.

Sunt aici. Exist. Sunteți aici. Existați. Suntem aici. Existăm. Ce mai încoace și-ncolo! E de mirare. E stupefiant. Dar așa stau lucrurile. Participăm cu toții, fără să fi solicitat, la o evidență fragilă, luminoasă și confuză, la care ținem mai mult decât la orice, deși deseori o vorbim de rău: viața. Din câte știm și cel puțin până astăzi, această viață, care este cel mai de preț bun al nostru, se desfășoară pe o planetă privilegiată și banală, o fracțiune minusculă, și sincer vorbind, rizibilă, din imensul univers. (Călăuza rătăciților, Uimirea) © CCC

Secundum naturam vivere. A trai potrivit cu legile naturii.

Viata pe care o duce omul este adesea contrariul sufle­tului sau.

Viata omeneasca e aproape ca fierul. Daca o intrebuintezi se uzeaza; daca n-o intrebuintezi, o distruge totusi rugina.

Fiecare viaţă e alcătuită din multe zile, zi după zi. Umblăm prin noi înşine, întîlnind tîlhari, fantome, uriaşi, bătrîni, tineri, soţii, văduve, cumnaţi. Dar întotdeauna întîlnindu-ne pe noi înşine. (Ulise)

Viața este esențialul, binele unic și suprem și unicul și supremul păcat împotriva spiritului este să atentezi la ea. (Stefan Zweig) © CCC

Viața nu e ușoară pentru nici unul dintre noi. Si ce-i cu asta? Trebuie să avem răbdare și, mai presus de orice, încredere în noi înșine. Trebuie să credem că suntem talentati la ceva și că acest lucru trebuie să fie atins. © CCC

Numai orbit de patimile ei poti vedea ce-i viata...

A trai inseamna a imbatrani, nimic mai mult. (Invitata)

Heu, vitam perdidi operose nihil agendo. Vai, mi-am trait viata nefacand nimic folositor!

Viata este suma optiunilor noastre.

Cine deschide toate usile le poate inchide pe toate. © CCC