O inteligenta oricat de originala, de superioara ar fi, daca se afirma prea zgomotos, daca nazuieste sa se impuna cu orice pret tuturor, daca se proclama strident in Agora, cade in trivial, provoaca suspiciuni. Exista inteligente cu ceva agresiv in formele manifestarii, cu ceva provocator si plebeu, lipsit de eleganta si stil, care nu invioreaza spiritele din jur, nu le invita la dialog, ci le indispun, le silesc sa se retranseze in tacere, taie orice elan participativ si - in loc sa celebreze ideea - o manjesc.
Perseverența fără inteligență e un hipopotam; inteligența fără perseverență e un joc artezian de ape; perseverență + inteligență e un arc voltaic.
Pe acela de care te temi nu-l dispretuiesti.
Disprețul fata de noi al celui pe care il dispretuim ni se pare comic.
(Celibatarii)
© CCC
Mai degraba i se iarta unei femei frumoase prostia decat unei femei urate inteligenta.
Unul din dezavantajele aduse de exprimarea dispretului este faptul ca nu poti beneficia, in acelasi timp, de creditul necesar pentru a-ti exprima simpatia.
As vrea sa fiu amurg la geamurile tale.
Ar trebui sa exclam cu uimire, cu incantare, cu sfidare: “Exist! Deci sa ma straduiesc, din toate puterile, sa ma realizez.” Fenomenul acesta unic si irepetabil care e viata trebuie sa imbrace caracterul unui eveniment memorabil nu in istoria Cosmosului, ci, mult mai modest, in istoria pasionata a cautarii de sine a spiritului. E un lucru atat de extraordinar ridicarea materiei din care sunt alcatuit, la rangul de sensibilitate si gandire. De ce nu profit indestul, de ce nu creez acestui superb accident climatul favorabil supremei sale infloriri? De cine depinde daca nu de mine? Cine e chemat sa-mi poarte mai mult interes si, prin mine, spiritului?
Prin mine, Spiritul se celebreaza pe sine.
Adaptabilitatea e indiciul indubitabil al inteligentei; din pacate, unii indivizi sunt prea… inteligenti.
Ah, vraja ideilor si a lucrurilor spuse numai pe jumatate, a plecarilor fara itinerar, a revelatiilor neasteptate, a intalnirilor fortuite, a ruinelor scaldate de luna, a crampeielor de statui (cate sugestii, Dumnezeule, cate sugestii) si a metaforelor atat de frumoase de-ti vine sa inchizi ochii si s-asculti in tine o muzica ciudata ca o incantatie imprumutata de la amurg!
Nu-i dispretuim pe toti aceia care au vicii, dar ii dispretuim pe cei lipsiti de orice virtute.