Ah, vraja ideilor si a lucrurilor spuse numai pe jumatate, a plecarilor fara itinerar, a revelatiilor neasteptate, a intalnirilor fortuite, a ruinelor scaldate de luna, a crampeielor de statui (cate sugestii, Dumnezeule, cate sugestii) si a metaforelor atat de frumoase de-ti vine sa inchizi ochii si s-asculti in tine o muzica ciudata ca o incantatie imprumutata de la amurg!
La omul civilizat (citeste: cult), exigentele spirituale sunt exigente naturale.
Numai cei care merita dispretul se tem de el.
Oamenii sunt facuti in asa fel, incat pana si talharilor celor mai lipsiti de constiinta nu le place sa fie tintuiti la stalpul infamiei.
Pana la urma ii dispretuim intotdeauna pe cei care sunt prea usor de parerea noastra.
Orizontul nu e o limita, ci un inceput.
Cer de culoarea menuetelor lui Mozart.
Cand ii ceri iertare unui Dumnezeu, constiinta este aceea care isi cere iertare sie insasi.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.