Mila este o indemanatica prevedere a nenorocirilor ce ne pandesc; ajutam pe altii pentru ca si ei sa ne ajute in imprejurari asemanatoare. Clementa este, aparent, o varietate a milei. In realitate, ea se practica uneori din, vanitate, alteori din lene, adeseori din frica, si aproape intotdeauna din toate aceste trei motive laolalta.
Gelozia se naste odata cu dragostea.
Ne place sa ne laudam cu defecte opuse acelora pe care le avem: cei slabi sustin ca sunt incapatanati.
Oamenii nu numai ca uita binefacerile si insultele, dar ajung sa-i urasca pe cei care le-au facut binele si sa-i ierte pe cei ce i-au jignit, recunostinta si razbunarea parandu-li-se, deopotriva, forme greu suportabile ale sclaviei.
Recunostinta este asemenea bunei-credinte a negustorilor; intretine comertul. Nu platim fiindca ar fi drept sa ne achitam datoriile, ci pentru a gasi mai usor oameni care sa ne imprumute.
Numai cei care merita dispretul se tem de el.
Spre a izbuti in lume facem tot ce ne sta in putinta pentru a da impresia ca am izbutit.
Plangem nenorocirile dusmanilor nostri mai degraba din orgoliu decat din bunatate; spre a-i face sa simta ca stam deasupra lor, le dam semne de mila.
Ii iertam adesea pe cei care ne plictisesc, dar nu-i iertam niciodata pe cei plictisiti de noi.
E mai bine sa studiezi oamenii decat cartile.
Fagaduim potrivit sperantelor si ne tinem fagaduielile conform temerilor.
Sunt trei feluri de ignoranta: a nu sti ceea ce ar trebui sa stii; a sti rau ce stii; a sti ceea ce n-ar trebui sa stii.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.