Orice am face, iubirea de sine este întotdeauna motivul mai mult sau mai puțin ascuns al acțiunilor noastre.
© CCC
Amorul-propriu, greșit înțeles, distruge și cele mai mari merite.
(Cele patru fiice ale doctorului March / Micuțele doamne)
© CCC
Amorul propriu este un animal curios care poate dormi chiar si sub cele mai crunte lovituri, dar se trezeste, ranit de moarte, la o simpla zgarietura.
Natura acestui amor-propriu si a eului uman este sa nu se iubeasca decat pe sine si sa nu se ia in considerare decat pe sine.
Tipii ăştia frumoşi, care se cred buricul pămîntului, te roagă tot timpul să le faci cîte un mare serviciu. Şi asta numai şi numai pentru că se iubesc la nebunie şi îşi închipuie că nu se poate să nu-i iubeşti şi tu şi că mori să le faci servicii. Într-un fel, e amuzant!
(De veghe în lanul de secară)
Acela care nu se iubeste pe sine insusi nu stapaneste nimic pe lumea asta.
(“Caiete”)
O, amor propriu! Tu parghie cu ajutorul careia Arhimede voia sa ridice globul pamantesc!