Adevăr pe o parte a Pirineilor, eroare pe cealalta parte. (Cugetari)
Blaise Pascal
„Ceea ce este adevarat pe o parte a Pirineilor, nu este adevarat pe partea cealalta.
sau
“Ceea ce este adevăr de o parte a Pirineilor, este minciună de partea cealaltă”
Pascal abordeaza aici caracterul relativ, convențional, al justitiei umane. Legile difera de la un stat la altul. Justiția umana nu este universala, spre deosebire de justitia divină.
De asemenea, ceea ce este un adevăr pentru un popor, pentru o persoană, poate fi o greșeală pentru altele. Ceea ce este valabil pentru unul nu este neaparat valabil si pentru altul.
Pascal a dorit să spună că percepția anumitor adevăruri este dependentă de mai mulți factori: localizare geografica, cultura, mentalitate, epoca... Cu alte cuvinte, ceea ce este un adevăr pentru cineva, la un moment dat sau intr-un anumit loc, nu este, probabil, pentru o altă persoană, dintr-o altă eră sau dintr-o alta regiune.
Inaintea lui Pascal, Montaigne a formulat ceva similar: “Ceea ce este adevar pe partea pe care acesti munti o marginesc este minciuna dincolo de ea.”, “Nu exista ceva in care lumea sa difere mai mult ca in privinta obiceiurilor si legilor.”, sau, extins la confruntarea dintre culturi: "Fiecare numeste barbar ceea ce nu se afla in obiceiurile sale."
© CCC
In dragoste, nu indraznesti sa risti deoarece ti-e teama sa nu pierzi totul. Si totusi trebuie sa inaintezi, dar cine poate spune pana unde?
Omul are multe trebuinte. El nu iubeste decat pe cei ce pot sa i le satisfaca pe toate.
Oamenii sunt atat de obligatoriu nebuni, incat a nu fi nebun inseamna a fi nebun de un alt fel de nebunie.
Nu aici se afla tara adevarului, ea rataceste necunoscuta printre oameni.
Noi credem uneori ca lucrurile sunt adevarate, numai fiindca sunt spuse in mod elocvent.
Noi nu ne multumim cu trairea ce avem in noi si in propria noastra fiinta; vrem sa traim in gandul celorlalti, cu o traire imaginara; si facem in acest scop eforturi, ca sa parem altfel decat suntem…Suntem atat de orgoliosi, incat am vrea sa fim cunoscuti de tot pamantul si chiar de oamenii care vor veni dupa noi, si suntem atat de vanitosi, incat stima a cinci sau sase persoane care ne inconjoara ne amuza si ne multumeste.
Acela care nu se iubeste pe sine insusi nu stapaneste nimic pe lumea asta.
("Caiete")
Amorul-propriu este cel mai mare lingușitor.
(Maxime)
Cel mai mult sunt preţuite acele fapte nobile care rămân neştiute.
Doua excese: a exclude ratiunea, a nu admite decat ratiunea.
Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita.
Fiecare dintre noi va muri singur. (Cugetari)
Blaise Pascal
“Suntem nişte caraghioşi dacă ne bizuim pe tovărăşia semenilor noştri! La fel de nevolnici şi neputincioşi ca şi noi, ei nu ne vor ajuta; fiecare dintre noi va muri singur. Trebuie, aşadar, să ne purtăm ca şi cum am fi singuri.”
Moartea este o experiență solitara ce nu poate fi împărtășită cu nimeni. Se poate afirma, de asemenea, ca ea ne caracterizează, pe fiecare in parte, prin felul in care are loc si prin modul in care este intampinata. Moartea este o experienta individuala, singulara, imposibil de împărtășit.
© CCC
Ratiunea este metoda lenta si intortocheata prin care cei care nu stiu adevarul il descopera.
Inima cunoaste ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste.
(Cugetări)
Amorul propriu se strecoara chiar si in inimile care slujesc drept templu celor mai inalte virtuti.
Imaginatia...ea face frumusetea, justitia si fericirea, care sunt totul in lume…Cine imparte reputatie? Cine ofera respect si veneratie persoanelor, operelor, celor mari, daca nu imaginatia? Cat de neindestulatoare sunt toate bucuriile pamantului fara asentimentul ei.
Toti oamenii cauta fericirea, fara exceptie; orice mijloace ar folosi, toti tind spre acelasi scop.
Cine va voi sa cunoasca pe deplin vanitatea omului n-are decat sa priveasca cauzele si efectele dragostei.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.