Foarte multe sofisme nu se nasc din lipsa de logica, ci din prea multa logica - ca sa zicem asa - anume, atunci cand operam cu mai multa logica, cu mai multa analiza, cu mai multe subtilitati metodice decat pretinde simplicitatea elementara a obiectului pe care-l cercetam - cand cheltuim mai multa forta decat pretinde problema.
Tinem la viata ca la o femeie iubita: pe zi ce trece, ii descoperim tot mai multe scaderi si totusi nu ne putem desparti de ea…
Oamenii in varsta fac prea multe obiectii, se sfatuiesc prea indelung, se aventureaza prea putin si se caiesc prea repede.
Sunt oameni care zambesc nu numai cu coltul gurii, ci cu toata suprafata corpului lor.
Cand cauti comori, nu sapi in nori, ci in pamant.
Orice lucru contine un adevar mai adanc decat acela pe care-l putem vedea si pricepe.
Prostul cel mai prost e prostul alterat de filosofie.
Cand cineva a devenit posesorul intregului adevar, al singurului adevar autentic, n-ar fi oare de neiertat daca l-ar pastra numai pentru sine, lasandu-i pe semenii mai putin norocosi sa-si urmeze calea lor stramba, in loc de a-i indruma si a-i povatui?
Totul se pare ca are greutate, chiar si lumina. Numai farmecul femeii iubite este imponderabil.
Un aforism e un simplu graunte de metal nobil, dar poate avea greutatea unei lumi.
Traditia are intr-adevar un rost numai daca devine un factor creator, altfel e o carja pentru atatea si atatea slabiciuni ale unui neam.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.