Citate de André Malraux

Cei care sunt nemultumiti de monarhie o numesc tiranie, cei care sunt nesatisfacuti de aristocratie o numesc oligarhie; de asemenea, cei care se simt dezolati de democratie o numesc anarhie.

Ceea ce exista este istorie.

In Anglia, totul este permis, cu excepţia a ceea ce este interzis. In Germania, totul este interzis, cu excepţia a ceea ce este permis. In Franţa, totul este permis, chiar şi ceea ce este interzis. In URSS, totul este interzis, chiar şi ceea ce este permis.

Nu se face politica cu morala, dar nici fara ea.

Fiecare om este un nebun. Dar ce este oare un destin omenesc, daca nu o viata de eforturi pentru a uni acest nebun cu universul?

Nu exista demnitate care sa nu se intemeieze pe durere.

Ranile suferite de cea mai adanca iubire ajung pentru a face din ea o ura destul de frumoasa.

Lucrurile pe care le numesc josnice nu ma umilesc. Fac parte din firea omului. Le accept la fel cum primesc frigul iarna.

Curajul presupune organizarea sperantelor. Or, apaticii tocmai la aceasta renunta - la organizarea sperantelor. Si raman cu bratele incrucisate, considerand ca si raul, si binele se inscriu in fatalitate.

Poti trai acceptand absurdul, dar nu poti trai in absurd.

Dacă ar fi rămas în stadiul utopiei pure (adică al utopiei care nu are ambiția întrupării), nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să socotească comunismul, eminamente ficțional cum e, drept „a cincea orânduire” socială a istoriei și să-l treacă în revistă alături de comuna primitivă, sclavagism, feudalism și capitalism. Glisarea în registrul realității a unei pure irealități s-a putut efectua, sucindu-ne mintea, nu pentru că cineva (un partid – bolșevic, un stat – sovietic sau un om – Lenin) a reușit să „construiască” comunismul, ci pentru că un partid, un stat sau un om au căpătat puterea de a decreta (în regim de teroare) că el se construiește sau că s-a construit deja. Prin comunism, istoria a transpus de fapt în viață, recurgând la crimă, povestea despre „hainele cele noi ale împăratului”. Cine va avea curajul să afirme că împăratul e în pielea goală va sfârși în Gulag. (O idee care ne-a sucit mințile)

Marele artist stabileste identitatea eterna a omului cu el insusi.

Daca la 20 de ani nu esti comunist, nu ai inima, iar daca la 40 de ani mai esti comunist, n-ai minte.

Idealul unui zeu este de a deveni om, stiind ca isi va regasi puterea, iar visul omului, este de a deveni zeu fara a-si pierde personalitatea.

Oamenii accepta sa moara, nesocotind propriile interese, pentru a justifica conditia umana, punand la temelia vietii demnitatea.

Poate ca iubirea este mai cu seama mijlocul folosit de Occident spre a se elibera de conditia de om.

Prietenul adevarat este acela care te sfatuieste de bine, nu acela care iti lauda nebuniile.

Nu zeii au facut muzica, ci muzica a facut zeii.

Forța supremă a artei, și a dragostei, este de a ne impune să epuizăm ceea ce este în ele inepuizabil. (Muzeul imaginar)

Fiecare om se aseamana cu durerea sa.