Mi-a plăcut totdeauna să mă uit la tablouri, și am făcut critici pentru tablouri, am făcut un studiu la televiziune despre Vermeer și alți pictori olandezi, am un studiu, un eseu critic despre Brâncuși, am prezentat pe Miró și pe alții. Dar nu eram în secretele lor, și nu știam, și nici nu mă gândeam cum să fac ca să le pătrund secretele, dar cum spuneam, adineaori am avut un gust pronunțat pentru pictură, cu atât mai pronunțat pentru pictură pentru că nu am cunoștință muzicală suficientă și muzica, oricât de paradoxal s-ar părea ce zic, e aproape de tăcere, e arta cea mai aproape de tăcere. Și pictura e și mai aproape de tăcere, fiindcă este tăcerea însăși, dar nu totdeauna.
De pildă, am fost la Amsterdam într-un muzeu și în sala de jos erau tablouri aproape monocrome, traversate de o linie subțire roșie, sau neagră, în relief. Și n-am priceput. Și când m-am urcat la primul etaj și-am văzut pe Rubens m-am înspăimântat. Ce gălăgie, ce gălăgie nemaipomenită! Deci și pictura poate să fie gălăgioasă. Când m-am dat jos, și-am văzut acei pictori care făceau pictură-tăcere, atunci am înțeles pictura lor și valoarea tăcerii în pictură. Pentru tăcere am ales pictura.
Adevarul este in imaginatie.
© CCC
Copilaria este o lume de miracole si de uimire a creatiei scaldate in lumina, iesind din intuneric, nespus de noua si proaspata si uluitoare.
Adevărul trăieşte numai într-un suflet deschis, iar autoritatea, doar pe buzele curate.
Mult am gresi daca am crede ca autoritatea se stabileste mai curand prin violenta decat prin afectiune.
Experienţa ne demonstrează că atunci când se-aude soneria nu-i nimeni la usa.
(Cantareata cheala)
M-am gandit adesea ca politica este o treaba prea serioasa ca s-o incredintam politicienilor.
Nu raspunsul este cel care lumineaza, ci intrebarea.
Ideologiile ne separa. Visele si suferinta ne apropie.
Competenţa fără autoritate este la fel de neputincioasa ca si autoritatea fără competentă.
La compétence sans autorité est aussi impuissante que l'autorité sans compétence. (Hier et demain)
© CCC
Comportamentul nostru uman îşi relevă tot ridicolul său; orice întîmplare absolută şi inutilă; orice realitate; orice limbaj, să articuleze; să se dezagrege; să se golească de conţinut, astfel încît totul fiind lipsit de importanţă: ce putem face altceva, decît să rîdem de tot?
(Eu şi piesele mele)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.