Citate despre Deosebire

Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cât prin ceea ce fac.

Fiecare dintre voi are dreptate, numai ceilalti gresesc. Totdeauna. Cu o conditie: nici unul dintre voi sa nu-si inchipuie ca e celalalt. Nu va incredeti in afirmatiile altora. Repuneti totul in discutie. Fiti voi insiva. Nu ascultati niciun sfat: cu exceptia acestuia.

Ideologiile ne separa. Visele si suferinta ne apropie.

Luati un cerc, mangaiati-l, si acesta va deveni un cerc vicios! (Cantareata cheala) © CCC

A dori sa apartii timpului tau, inseamna sa fii deja depasit. (Note si contranote) © CCC

Copilaria este o lume de miracole si de uimire a creatiei scaldate in lumina, iesind din intuneric, nespus de noua si proaspata si uluitoare.

Nu raspunsul este cel care lumineaza, ci intrebarea.

Raul vine de acolo ca orice autoritate tinde sa devina abuziva.

Adevarul este in imaginatie. © CCC

Un proverb spune: „Cum e tatăl, așa e și fiul.” Un altul: „Tatăl, zgârcit, fiul, risipitor.” Pe care să-l crezi? © CCC

Stiu, in sfarsit, prin ce se deosebeste omul de animal: problemele cu banii! © CCC

As vrea un alt univers...

Oamenii intreaba care e diferenta dintre un lider si un sef. Liderul da tonul, seful isi asuma succesul. Liderul conduce, seful da ordine.

Comportamentul nostru uman îşi relevă tot ridicolul său; orice întîmplare absolută şi inutilă; orice realitate; orice limbaj, să articuleze; să se dezagrege; să se golească de conţinut, astfel încît totul fiind lipsit de importanţă: ce putem face altceva, decît să rîdem de tot? (Eu şi piesele mele)

Trebuie sa scrii pentru tine, numai asa vei putea ajunge la ceilalti. (Note si contranote) © CCC

Mi-a plăcut totdeauna să mă uit la tablouri, și am făcut critici pentru tablouri, am făcut un studiu la televiziune despre Vermeer și alți pictori olandezi, am un studiu, un eseu critic despre Brâncuși, am prezentat pe Miró și pe alții. Dar nu eram în secretele lor, și nu știam, și nici nu mă gândeam cum să fac ca să le pătrund secretele, dar cum spuneam, adineaori am avut un gust pronunțat pentru pictură, cu atât mai pronunțat pentru pictură pentru că nu am cunoștință muzicală suficientă și muzica, oricât de paradoxal s-ar părea ce zic, e aproape de tăcere, e arta cea mai aproape de tăcere. Și pictura e și mai aproape de tăcere, fiindcă este tăcerea însăși, dar nu totdeauna. De pildă, am fost la Amsterdam într-un muzeu și în sala de jos erau tablouri aproape monocrome, traversate de o linie subțire roșie, sau neagră, în relief. Și n-am priceput. Și când m-am urcat la primul etaj și-am văzut pe Rubens m-am înspăimântat. Ce gălăgie, ce gălăgie nemaipomenită! Deci și pictura poate să fie gălăgioasă. Când m-am dat jos, și-am văzut acei pictori care făceau pictură-tăcere, atunci am înțeles pictura lor și valoarea tăcerii în pictură. Pentru tăcere am ales pictura.

Experienţa ne demonstrează că atunci când se-aude soneria nu-i nimeni la usa. (Cantareata cheala)

M-am gandit adesea ca politica este o treaba prea serioasa ca s-o incredintam politicienilor.