Citate de Marcus T. Cicero

Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlalti - covarsitoare uneori -, invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat.

Sa ai grija cand vrei sa ajuti pe unii, sa nu nedreptatesti pe altii…Cei ce pagubesc pe unii ca sa fie darnici cu altii fac aceeasi nedreptate ca si cum si-ar insusi un lucru strain. Nu exista act generos daca nu e drept.

O viata fericita consta in linistea mintii.

Orice om poate gresi, dar numai nebunul staruie in greseala.

Oamenii pot sa iubeasca fara egoism, dar nu pot in acelasi fel sa si urasca. Fiecare ura este frica sau invidie. Ura este frica cea mare, pentru ca omul nu uraste decat pe acela de care se teme... In sentimentul urii exista umilinta pentru noi insine, dar in dispret exista mandrie si convingerea ca suntem mai buni si superiori aceluia pe care il dispretuim. Ura nu provine niciodata din deosebire de convingeri, nici din deosebire de principii morale. Adevaratul om superior nu uraste nici chiar pe omul de care se teme.

Care casa, care state sunt atat de trainice, incat ura si invrajbirea sa nu le poata narui?

Barbatii stiu sa urasca. Femeile nu stiu decat sa deteste si asta e mult mai rau. © CCC

Intre oamenii care se afla necontenit impreuna, ura si si iubirea se intetesc mereu; se gasesc in orice clipa motive de a se uri, de a se iubi tot mai mult.

Natura care graveaza in toate sufletele sentimentul unei egalitati originare, a sadit un germene vesnic de ura intre cei mari si cei mici.

A malis mors abducit, non a bonis. De rele ne îndepărtează moartea, nu de bine. (Cicero)

Ar fi un subiect curios de cercetare şi studiere acela de a stabili dacă ura şi iubirea nu sunt în fond unul şi acelaşi lucru. Fiecare din ele, în cea mai dezvoltată formă a lor, presupune un grad ridicat de intimitate şi de cunoaştere a inimii; fiecare face pe un individ să depindă de alt individ în hrana lui sufletească sau spirituală. Atât cel ce iubeşte cu pasiune, cât şi cel ce urăşte nu mai puţin pătimaş se simt deopotrivă de pierduţi şi părăsiţi când obiectul pasiunii lor dispare. Din punct de vedere filosofic deci, cele două pasiuni par esenţial identice, cu singura deosebire că, din întâmplare, una ne apare scăldată într-o strălucire cerească, iar cealaltă într-o lumină sumbră şi sinistră. (Litera stacojie)

Stim sa uram, dar nu stim sa iubim. © CCC

Oricat de mult te-ar uri ceilalti, n-au cum sa te loveasca daca tu nu ii urasti deloc.

Toți suntem robii legilor, ca să putem trăi liberi.

Virtus et conciliat amicitias et conservat. Virtutea creeaza prieteniile si le pastreaza. (Cicero, De amicitia)

Şi te urăsc că-mi eşti atât de dragă. (De profundis)

Breve tempus aetatis satis est longum, ad bene honesteque vivendum. Durata vietii, desi scurta, este totusi destul de lunga ca s-o traim corect si cinstit. (Cicero, De senectute)

E dificil sa urasti fara a cadea in ridicol sau trivial. Abtine-te, deci.

Rolul ratiunii este de a porunci si al dorintei de a se supune.