Fiecare om isi are sufietul lui, pe care nu poate sa-l amestece cu altul. Doi oameni se pot indrepta unul catre celalalt, pot vorbi unul cu altul si pot fi foarte apropiati. Dar sufletele lor sunt ca niste flori, fiecare a prins radacini in locul lui si nici unul nu poate veni la celalalt, altminteri ar trebui sa-si paraseasca radacina si asta nu poate s-o faca. Florile isi imprastie mireasma si samanta pentru ca doresc foarte mult sa fie impreuna; dar floarea nu poate face nimic pentru ca samanta sa ajunga la locul potrivit, acest lucru il face vantul, iar acesta vine si pleaca mereu cum si cand ii e voia.
Gelozia este un lucru teribil; seamana cu iubirea, dar e contrariul ei; nu vrea binele obiectului iubit, ci dependenta lui si triumful asupra lui. Iubirea este uitarea de sine; gelozia este forma cea mai pasionata a egoismului; exaltarea EULUI, despot exigent, vanitos, care nu poate sa se uite pe sine si sa se subordoneze.
Fara pasiune, omul nu este decat o forta latenta, o simpla posibilitate, asemenea cu piatra care asteapta lovitura fierului pentru a putea scoate scantei.
In fond, orice suflet omenesc este astfel: o lumină plapanda in drum spre vreun refugiu divin, pe care il imagineaza, il cauta, dar nu il vede.
(Cercul familiei)
© CCC
Bunul-simt este masura posibilului. El se compune din experienta si prevedere; este calculul aplicat la viata.
Sufletul nu ti-l da decat cui iti da sufletul lui. Altfel, ramai fara nimic.
Dacă priveliştea cerului albastru te umple de bucurie, dacă un petic de iarbă răsărit pe câmpie poate să îţi atragă atenţia, dacă lucrurile simple din natură au un mesaj pe care-l poţi înţelege, bucură-te căci sufletul tău este viu.
Criticul constiincios se critica mai intai pe el insusi; ceea ce nu intelege, nu are dreptul sa judece.
Un suflet unit in sine este asemenea unei intinderi linistite de apa.
Sufletul doreste conlocuirea cu trupul pentru ca, fara membrele acestuia, n-ar putea nici actiona, nici simti.
Fiintele cele mai apropiate noua sunt cele care ne cunosc mai putin calitatile si mai bine defectele; pentru ca primele se simt si celelalte se descopera, caci ochiul simte ceea ce il misca, dar nu vede cu adevarat.
Pentru indrumarea vietii, deprinderile au mai multa valoare decat maximele, pentru ca deprinderea este o maxima vie, devenita instinct si carne.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.