Fiecare om isi are sufietul lui, pe care nu poate sa-l amestece cu altul. Doi oameni se pot indrepta unul catre celalalt, pot vorbi unul cu altul si pot fi foarte apropiati. Dar sufletele lor sunt ca niste flori, fiecare a prins radacini in locul lui si nici unul nu poate veni la celalalt, altminteri ar trebui sa-si paraseasca radacina si asta nu poate s-o faca. Florile isi imprastie mireasma si samanta pentru ca doresc foarte mult sa fie impreuna; dar floarea nu poate face nimic pentru ca samanta sa ajunga la locul potrivit, acest lucru il face vantul, iar acesta vine si pleaca mereu cum si cand ii e voia.
Tot astfel a trebuit sa gandesc si despre parintii mei. Ei spun ca eu sunt copilul lor si ca as fi ca ei. Dar chiar daca trebuie sa ii iubesc sunt pentru ei un om strain pe care nu-l pot intelege. Si ceea ce este esential la mine si poate fi tocmai esenta sufletului meu, ei considera ca e neimportant si atribuie acest ceva tineretii sau toanelor mele. Si cu toate acestea tin la mine si mi-ar face cu draga inima tot binele din lume. Un tata ii poate da copilului sau nasul si ochii si chiar si mintea drept mostenire, dar nu si sufletul. Acesta e nou odata cu fiecare om.
Pentru indrumarea vietii, deprinderile au mai multa valoare decat maximele, pentru ca deprinderea este o maxima vie, devenita instinct si carne.
Doar prin iubire te agati de realitate, intri in eul tau, redevii vointa, forta, individualitate. Iubirea ar putea face din mine totul, chiar si un geniu. Prin mine insumi si pentru mine, prefer sa nu fiu nimic. Caci neantul singur poate ascunde infinitul.
Fiecare suflet este pentru alt suflet o lume ascunsa.
Gelozia este un lucru teribil; seamana cu iubirea, dar e contrariul ei; nu vrea binele obiectului iubit, ci dependenta lui si triumful asupra lui. Iubirea este uitarea de sine; gelozia este forma cea mai pasionata a egoismului; exaltarea EULUI, despot exigent, vanitos, care nu poate sa se uite pe sine si sa se subordoneze.
Orice peisaj este o stare a sufletului.
Un suflet unit in sine este asemenea unei intinderi linistite de apa.
Sufletul doreste conlocuirea cu trupul pentru ca, fara membrele acestuia, n-ar putea nici actiona, nici simti.
A face cu usurinta ceea ce este greu altuia, iata talentul; a face ce e imposibil talentului, iata geniul.
In fond, orice suflet omenesc este astfel: o lumină plapanda in drum spre vreun refugiu divin, pe care il imagineaza, il cauta, dar nu il vede.
(Cercul familiei)
© CCC
Invatand pe altii, te instruiesti, povestind - observi, afirmand - examinezi, aratand - privesti, scriind - gandesti.
Viata nu este decat un tesut de obiceiuri.
Animus facit nobilem, cui ex quacumque condicione supra Fortunam licet surgere.
Un suflet nobil se ridică, în orice împrejurare, deasupra destinului.
(Singur sufletul înnobilează omul; el poate, în orice împrejurare, să se ridice deasupra destinului.)
(Seneca, Epistulae, XLIV)
© CCC
Cautam ceea ce fuge de noi si fugim de ceea ce ne cauta.
Sufletul nu ti-l da decat cui iti da sufletul lui. Altfel, ramai fara nimic.
Sufletul nu ar avea nici un curcubeu, daca ochii nu ar avea lacrimi.
(Lacrimi, 1892)
© CCC
Visul este o rascruce interioara unde rasuna tot zbuciumul vietii.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.