Lectura este ca hanurile spaniole, nu gasesti in ea decat ceea ce aduci cu tine.
© CCC
Un han spaniol: un loc /o situație în care găsesti doar ceea ce ai adus; un loc unde poti gasi orice, unde poti întâlni pe oricine.
Expresia “hanurile spaniole” se refera la proasta reputație pe care acestea o aveau, incepand din secolul al XVIII-lea, ca urmare a impresiilor raspandite de către călătorii străini care le considerau neprimitoare deoarece fiecare gasea de mancare si bautura numai ce aducea cu sine. In hanurile spaniole se recomanda vizitatorilor, în cazul în care voiau sa manânce pe saturate, sa-si aduca singuri mancare si bautura, fie pentru că hanul oferea gazduire peste noapte, dar nu si masa, fie deoarece calitatea și cantitatea a ceea ce le era servit erau foarte discutabile. Astfel, deoarece fiecare isi aducea de mancare, in han se gasea o mare varietate de alimente.
Prin extensie, hanul spaniol desemneaza orice idee sau situație în care fiecare găsește ceea ce il intereseaza, ceea ce intelege sau se pricepe potrivit gusturilor, culturii, convingerilor sale...
Când vei învăţa să citeşti, te vei naşte din nou... şi nu vei mai fi niciodată atât de singur.
© CCC
Singurul sfat ce se poate da cuiva în ce priveşte lectura este de a nu accepta nici un sfat, de a urma, dimpotrivă, propriul instinct, de a utiliza propriile facultăţi intelectuale, de a trage propriile concluzii.
Parisul e o solitudine populata; un oras de provincie e un desert fara solitudine.
- Dreptul de a nu citi.
- Dreptul de a sări pagini.
- Dreptul de a nu termina o carte.
- Dreptul de a reciti.
- Dreptul de a citi orice.
- Dreptul la bovarism (maladie transmisibilă pe cale textuală).
- Dreptul de a citi oriunde.
- Dreptul de a „ciuguli“ (de a lua o carte din bibliotecă, de a o deschide la întâmplare şi de a citi câteva pagini sau câteva pasaje).
- Dreptul de a citi cu voce tare.
- Dreptul de a tăcea (adică dreptul de a nu fi obligat să-ţi justifici lecturile şi să dai socoteală cuiva despre ele).
(Ca un roman, Drepturile imprescriptibile ale cititorului)
Drepturile imprescriptibile ale cititorului sunt valabile – fără restricţii – şi pentru cititorul de vârstă şcolară.
Eseul Ca un roman este un vibrant elogiu adus lecturii, autorul precizând însă că îşi imploră colegii profesori să nu-i folosească textul „drept instrument de tortură pedagogică“.
© CCC
Lectura, o poarta deschisa spre o lume fermecata.
(Le Figaro littéraire)
© CCC
Orice carte care ajută copilul să-şi formeze obiceiul de a citi, care transformă cititul într-o nevoie profundă şi continuă, este bună pentru el.
A citi și a fi curios este același lucru.
(Interviu cu Catherine Argand, febr. 1998)
© CCC
Lectura încarcă memoria și împiedică gândirea.
(Jucătorul de cricket)
© CCC
Când lectura unei cărți vă înalță cugetul şi vă insuflă sentimente nobile şi îndrăznețe, nu mai căutați alt criteriu pentru judecarea ei: este bună şi făurită de mâna unui meşter priceput.
(Despre creațiile artistice, 31)
E de folos să citeşti, dar numai când cugeţi asupra ceea ce citeşti.
Război şi pace a fost pentru mine ca o şcoală, a devenit un criteriu de gust şi profunzime artistică, după care mi-a fost deja imposibil să citesc maculatură, care îmi provoca un sentiment acut de dezgust.
Credem adesea ca Dumnezeu nu ne aude intrebarile; dimpotriva, noi nu ii auzim raspunsurile.
Ne meritam toate intalnirile, ele ne sunt acordate de destinul nostru.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.