Citate de Michel Bouthot

Cel care vorbește singur speră să vorbească într-o zi cu Dumnezeu. (Câmpiile Castiliei) ©  CCC

Gasesti puteri noi chiar in slabiciunea ta... Soarta-ti lasa intotdeauna cate-o portita la vreme de cumpana.

Fara speranta e imposibil sa gasesti ceva de nesperat.

Atunci când adultul ucide mitul existenţei lui Moş Crăciun, el uită miracolul povestii adevarate care există în inima copilului. (Drumuri presărate cu gânduri nemuritoare) © CCC

Adeseori, uitam sa simtim magia momentului prezent si totusi ea a fost cea care a construit scenariul vietii noastre. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

Speranţa este hrana oamenilor fără minte. (Fragmente) © CCC

Minciuna este, uneori, un hot de energie sau un salvator de ultim moment. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

Ferice de cel care nu nădăjduiește nimic, căci nu va fi niciodată dezamăgit. (Scrisoare către John Gay din 6 octombrie 1727) © CCC

Uitam ultimul vis, dar ne amintim intotdeauna prima dragoste. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

Speranta. Dorinta si asteptare infasurate in una.

Cred ca e o eroare sa cauti mereu speranta in afara ta.

Viata se cere prelungita cu inalte sperante.

Cand avem un sentiment fara speranta, o mare speranta ne mai ramane: ca niciodata nu-l vom pierde.

Adeseori luăm speranța drept certitudine, pentru a-i purta noroc. © CCC

În viaţa fiecăruia se întâmplă ca, dintr-odată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa. (Trestia revoltată)

Nenorocirea osteneste: vanturile nu sufla mereu cu aceeasi turbare; norocul fericitior are un sfarsit. Totul trece, totul se schimba; omul cu sufletul intreg se increde pana la urma in speranta. Deznadejdea este lasitate.

Teama insoteste speranta.

Unii oameni nu pun nici o frontieră visurilor lor; aceasta se numește libertate. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

Toate fiintele omenesti traiesc cu idealuri si sperante — inalte sau mediocre —, care dau vietii lor un anumit sens.

Tot ce trezeste speranta este demn de lauda.