Citate de Christian Bobin

Iubirea este o strofa a naturii, brodata de imaginatie.

Iubirea pe care o simt pentru o ființă nu pune capăt singurătății mele, ci o îmbogățește, o încântă și o face să strălucească. Alesul, persoana iubită ar fi, în mod paradoxal, cea cu care vreau sa fiu singur. (Spiritul singurătății) © CCC

Bogatia, gloria si puterea sunt fum! Neant! Bogatul gaseste pe unul si mai bogat decat sine, gloria oricui poate fi intunecata de o glorie mai mare a altuia, cel puternic e invins de altul si mai puternic… doar dragostea ne face egali cu zeii.

Nu-i deșert, nu-i prăpastie, nici ocean pe care nu le-aș putea trece cu tine. Cu cât vom trăi mai mult împreună, viața va fi ca o îmbrățișare tot mai strânsă, mai deplină! Nu ne va mai tulbura nimic, nici o grijă, nici o piedică! Vom fi singuri, numai unul al altuia, pe veci… (Doamna Bovary)

Astfel natura – această natură sălbatică, păgână a pădurii, nicicând subjugată încă de legile omeneşti şi nici luminată de un adevăr mai înalt – lua parte la fericirea celor două suflete! Iubirea, fie ea nouă, fie trezită dintr­-un somn de moarte, răspândeşte totdeauna lumină, căci ea umple inima de atâta strălucire, încât aceasta se revarsă asupra lumii înconjurătoare. (Litera stacojie)

E-atâta frig în mine, încât îmi zic, ca o livadă toamna: «Oare n-am visat c-a fost frumos şi vară, în vreme ce nimic din toate-acestea nu s-a întâmplat?»   Dar sufletul, întocmai ca livada, e greu de ramuri frânte, frunze putrede şi spini, sunt semne că n-a fost la mijloc visul meu, ci-aievea dragostea trecu, lăsându-ne străini.   Sau poate şi mai rău: iubirea, ca o floare, şi-a scuturat petalele pe jos, şi dorul, fructul ei cel veninos, se coace-acuma liniştit la soare.   (Toamna)

A iubi inseamna a fi plictisitor, pedant, exigent, inseamna a dori sa fii mai bun decat esti, inseamna a otravi existenta fiintei pe care o iubesti. © CCC

De mă iubeşti, iubirea ta să fie Numai de dragul dragostei. Nu spune: "Mi-e dragă pentru zâmbet, sfiiciune În grai, priviri – pentru un gând ce-mbie Un gând de-al meu căci înrudit mi-e mie Şi-mi dărui atâtea clipe bune!" Iubitule, din asta nu rămâne Nimic nevătămat şi se sfâşie Uşor, iubirea astfel însăilată. Nici pentru milă-n stare să-nsenine Obrazu-mi – nu iubi. Căci alinată De tine, uit de plâns, te pierd pe tine. Iubeşte-mă pentru iubirea toată Şi-n veşnicie dragostea-ţi va ţine.   (Sonetul 14, Sonnet XIV)

Dragostea rezultă mai ales din aptitudinea de a iubi, existentă în noi înșine, și nu neaparat din faptul că partenerul are reale calități pentru a fi iubit. Găsesc ca Alison are aptitudini deosebite de iubire și devotament. Mult mai mult decât am avut eu vreodată. Și acesta e un lucru foarte prețios. Eu n-am făcut decât s-o conving că nu trebuie să subaprecieze ce are de oferit, așa cum presupun că s-a subapreciat toată viața. (Magicianul)

Raţiunea şi iubirea nu prea se însoţesc.

Dovada cea mai sigura a unei iubiri adevarate este sa devii cu totul altfel decat erai si sa nu mai ai nici ambitii, nici placeri, dupa ce ai fost toata viata robit lor.

De mult negru mă albisem De mult soare mă-nnoptasem De mult viu mă mult murisem Din visare mă aflasem Vino tu cu tine toată Ca să-ntruchipăm o roată Vino tu fără de tine Ca să fiu cu mine, mine O răsai, răsai, răsai Pe infernul meu, un rai O rămâi, rămâi, rămâi Palma bate-mi-o în cui Pe crucea de carne Când lumea adoarme. (Dezâmblânzirea)

Înalță un cântec pentru ea, o, muză! Fecioara cu cunună de violete-n păr, Și laudă-i reflexele schimbătoare de pe gâtul fin, Vocea-i șoptită și plină de veselie.   Cântă înc-o dată farmecele-i mii Splendoarea-ncântătoare a ochilor, Obrajii bruni și brațele mlădioase Și sânul întunecat și gingaș.   Da, cântă pentru totdeauna despre ea, Stăpâna-mi delicată și ademenitoare, Cea mai frumoasă dintre toate câte au fost și sunt, Sappho a mea cea cu zâmbet dulce. (Nu mai mult pentru Lycus) În mitologia greacă, Lycus sau Lykos (Lúkos, „lup”, în greaca veche) a fost de două ori regent al orașului antic Teba (Beoția).  Aici, Lycus poate fi unul dintre tinerii pe care Alceu îi admira, potrivit lui Horațiu (Ode, 1, 32, 10), „frumosul Lycos cu părul și ochii negri”). Copyright © CCC All rights reserved.

De pe ochi ţi se ridică Languroasa lungă geană… Îl întreb: ce vrea să-mi zică E o tainică dojană? Te desfaci de-a mele braţe, Mai nu vrei şi mai te laşi, Şi îmi râzi cu-ntreaga faţă, Dulce înger drăgălaş! Şi puind mâna la gură Sfătuieşti şi ameninţi Şi-mi faci lungă-nvăţătură Cum că nu suntem cuminţi. Iar braţul meu cuprinde Acel alb şi blând grumaz „Mâni voi fi cum vei pretinde Dar cum sunt mă lasă azi.“ Astfel lupt cu-a ta mustrare De atâtea săptămâni Şi mereu a mea-ndreptare O amân de azi pe mâni. (1881) (De pe ochi ți se ridică...)

Dragostea nu este nimic altceva decat poezia suprema a naturii. (Heinrich von Ofterdingen)

Nu iubim o femeie pentru ca are un corp perfect, ci pentru forma unica a ochilor sau a gurii, in care vedem personalitatea ei profund si subtil erotizata.

Iubirea este precum tufa de trandafiri salbatici. Prietenia, precum un copac sfant.

TE IUBESC este fără nuanțe. Elimină explicaţiile, ajustările, gradele, scrupulele. (Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit) © CCC

Ar fi un subiect curios de cercetare şi studiere acela de a stabili dacă ura şi iubirea nu sunt în fond unul şi acelaşi lucru. Fiecare din ele, în cea mai dezvoltată formă a lor, presupune un grad ridicat de intimitate şi de cunoaştere a inimii; fiecare face pe un individ să depindă de alt individ în hrana lui sufletească sau spirituală. Atât cel ce iubeşte cu pasiune, cât şi cel ce urăşte nu mai puţin pătimaş se simt deopotrivă de pierduţi şi părăsiţi când obiectul pasiunii lor dispare. Din punct de vedere filosofic deci, cele două pasiuni par esenţial identice, cu singura deosebire că, din întâmplare, una ne apare scăldată într-o strălucire cerească, iar cealaltă într-o lumină sumbră şi sinistră. (Litera stacojie)

Astazi, dragostea mea, sunt prea obosit pentru a-ti scrie. Vei gasi in inima ta o scrisoare, cateva pagini pline de tacere. Citeste-o incet. Lumina acestei zile a scris-o pentru mine. In ea, este vorba doar despre tine si tot ceea ce simt de fiecare data cand te privesc, departe, la sute de kilometri de aici. © CCC