Un boier, călare pe-o frumoasă iapă,
Trebuind să treacă într-un loc o apă
Peste-o punte-ngustă – și fiind grăbit,
Și-a chemat argatul și i-a poruncit:
– Ia-mi în spate iapa
Și mi-o trece apa!
– Nu pot, zise omul lăsând nasu-n jos.
– Hm! făcu boierul foarte mânios:
Leneșul la toate
Zice că nu poate...
(Boierul și argatul)
Nimic nu este mai firesc decat absurdul.
Doctor în litere şi-n filozofie “magna cum laude”, şi trebuie să am pe cineva sus ca să pot bate la maşină...?!
O minte aleasa este adesea mai plina de absurditati decat o minte comuna din simplul motiv ca e mai consecventa.
Nocturnas Athenas afferre.
A aduce bufnite la Atena.
Aquas infundere mari.
A varsa apa in mare.
Fericirea si absurdul sunt doi copii ai aceluiasi pamant. Ei sunt nedespartiti. Ar fi gresit sa spunem ca fericirea se naste neaparat din descoperirea absurdului. Se intampla la fel de bine ca sentimentul absurdului sa se nasca din fericire...
(Mitul lui Sisif)
© CCC
"Le bonheur et l'absurde sont deux fils de la même terre. Ils sont inséparables. L'erreur serait de dire que le bonheur naît forcément de la découverte absurde. Il arrive aussi bien que le sentiment de l'absurde naisse du bonheur."
Ligna in silvam inferre.
A duce lemne in padure.
A cara apa cu ciurul.
Imbrem in cribrum gerere.
(Plautus, Pseudolus)
Soli lumen inferre.
A adauga lumina soarelui.