Citate despre Fericire

Oh! Cât de adevărat, nu-i așa, că adevărata lumină, singura lumină este aceea pe care o avem în noi înșine! (Scrisoare către Léonie d'Aunet) © CCC

Cand il cautam pe Dumnezeu, iubirea spune: pe aici! © CCC

Fericirea este placere fara regret.

Excesul de pedeapsa nu duce oare la stingerea delictului, ajungand prin aceasta la o rasturnare de situatii, vina delincventului fiind inlocuita cu vina represiunii, facand din vinovat, victima, din datornic, creditor si punand definitiv dreptul de partea celui ce-l violase?

Idealul este calauza sufletului omenesc.

E absurd să vrei să suferi? Cine nu vede că suferinţele sunt cantităţi negative care diminuează suma a ceea ce noi numim fericire? (Noi) © CCC

Oameni diferiti cauta fericirea in moduri diferite si pe cai diferite, si isi fac asadar diferite moduri de viata si forme de guvernare.

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca a facut mai multe Eve, Una cu parul lung, de aur, una cu pielea bruna, Una vesela, una tandra, iar cand a terminat, Acest Dumnezeu care, de fapt, creeaza mereu aceleasi lucruri, Cu ceea ce a ramas dupa ce a creat femeile, a facut... trandafirii. © CCC

Ceea ce mă interesează nu este fericirea tuturor oamenilor, ci a fiecăruia dintre ei. (Spuma zilelor)

Frumusete… prin tine sufletele sunt tari si inimile marete.

Placerea este un sentiment de perfectiune…Fericirea este o placere durabila.

Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea. Thomas Hobbes, Leviatanul (1651) Fragmentul descrie viziunea lui Hobbes despre fericire/beatitudine (felicitas), pe care  o definește nu ca pe o stare de satisfacție statică, ci ca pe un proces dinamic și continuu. Respingerea scopului suprem: Hobbes se opune filosofilor antici (precum Aristotel) care credeau într-un Summum Bonum (cel mai mare bine) sau într-un punct final de liniște a minții. Dorința ca motor al vieții: pentru Hobbes, a trăi înseamnă a dori. El afirmă că o persoană ale cărei dorințe s-au sfârșit nu mai poate trăi, la fel cum nu poate trăi cineva ale cărui simțuri s-au oprit. Mecanismul succesului: fericirea constă în succesul constant în atingerea obiectivelor succesive. Obținerea primului obiect nu este scopul final, ci doar o etapă necesară („calea”) pentru a securiza și a atinge dorința următoare. Puterea: această căutare neîncetată duce la ceea ce Hobbes numește o „înclinație generală a întregii omeniri”, o dorință perpetuă și neliniștită de putere după putere, care încetează doar la trecerea în neființă. © CCC

Ah, tristete! Ne petrecem jumatate din viata asteptandu-i pe cei pe care ii vom iubi si cealalta jumatate parasindu-i pe cei pe care ii iubim. (Grămada de pietre) © CCC

Niciodata nu suntem nici atat de fericiti, nici atat de nefericiti pe cat ne inchipuim.

Omul intra in viata cu o nespusa sete de fericire. Nicaieri insa, si niciodata, aceasta sete morala, mai chinuitoare poate decat cea fizica, nu-si gaseste indestulare deplina.

Lucrurile cele mai sublime sunt, adesea, cel mai putin intelese.

Fericirea personala este un scop pe care il urmaresc toti oamenii in virtutea inclinatiei naturii lor.

Nu poate exista intr-o fiinta omeneasca nimic cu adevarat fara gres, si caracteristica instinctului e ca poate fi tulburat, pus pe un drum gresit si inselat. E caracteristica lui. Daca n-ar fi asa, instinctul ar fi mai presus decat inteligenta, si animalul ar sti mai mult decat omul.

În lumea aceasta vremelnică nu există stare de fericire deplină. (Gargantua)

Oamenii perfizi au parte de o fericire întunecată.