Dati-mi padurea, lacul, marea campie rusa, pajistea verde, roiuri de fluturi, stoluri de vulturi, Sahara cu leul sau, Parisul cu poporul sau; dati-mi muntele, marea, barbatul, femeia, batranul, copilul, cerul albastru, noaptea intunecata, micimea pasarii colibri, imensitatea constelatiilor; e bine; totul imi place; nu am nici o preferinta in ideal si in infinit; nu fac pe delicatul; nu fac pe dificilul; nu fac nazuri; eu sunt Gargantua al frumusetii.
(Post-scriptum al vietii mele)
© CCC
A face oamenii sa rada inseamna a-i face sa uite. Ce binefacator pe pamant, un distribuitor al uitarii!
(Omul care rade)
© CCC
Sufletul nu se lasa prada deznadejdii inainte de a fi epuizat toate iluziile. Sunt unele prabusiri launtrice. O convingere deznadajduita nu patrunde in inima omului fara a inlatura si sfarama unele temelii adanci, care sunt uneori omul insusi. Durerea, cand ajunge la culme, este o destramare a tuturor fortelor constiintei. Acestea sunt raspantii primejdioase. Putini dintre noi ies din ele asemenea lor insisi si neclintiti fata de datoria lor. Cand limita suferintei e depasita, virtutea cea mai statornica isi pierde cumpatul.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.