Citate despre Carte

O carte are întotdeauna doi autori: cel care o scrie și cel care o citește. (Daca m-as asculta, m-as intelege) © CCC

Cartea a fost scrisă de domnul Mark Twain, iar cele istorisite într-însa sînt în mare parte adevărate. A mai pus şi de la el, pe ici pe colo - ia, o nimica toată - dar, îndeobşte, tot ce spune e adevărat. Cui nu i se întîmplă să mintă din cînd în cînd? (Aventurile lui Huckleberry Finn)

Spune-mi ce cărţi citeşti, ca să-ţi spun ce preţuieşti. Proverb românesc

E suficient să eclipsezi o carte cu note şi observaţii pentru a dobândi titlul de om de litere. (Dunciada) © CCC

Există cu siguranță mai multă bogăție într-o singură carte decât în toată prada adusă de pirații din Insula Comorilor. (Comoara din insulă sau Insula Comorilor, roman de ficțiune și aventură, din categoria literaturii pentru copii, scris de Robert Louis Stevenson) Walt Disney © CCC

A citi pentru întâia oară o carte este ca și cum ți-ai face un nou prieten; a reciti o carte este ca și cum te-ai întâlni cu un vechi prieten. Proverb chinez

Sacrificiul presupune o doza de bunatate si un grad de inteligenta care nu se gasesc pe toate drumurile.

Nu citi pentru a contrazice sau pentru a combate, nici pentru a crede si a accepta fara a aprofunda, ci pentru a analiza si a reflecta. © CCC

Respectul fata de carti poate fi manifestat doar prin folosirea lor.

O opera clasica este o carte pe care oamenii o laudă și nu o citesc. (Urmând Ecuatorul) © CCC

Cartea e un univers secret creat de un om înzestrat cu geniu.

Nu există carte atât de rea, încât să nu poți învăța ceva din ea. © CCC

Cred că sunt, dacă nu chiar prima, una dintre primele persoane care au lansat această formulă a apartenenţei la Galaxia Gutenberg, la Galaxia Cărții. Încă de acum câţiva ani, la Conferinţa de la Snagov despre economie şi cultură, mi-am exprimat temerile în legătură cu înlocuirea cuvântului prin imagine, cu competiţia între televizor şi computer pe de o parte, şi carte pe de alta. Insesizabil încă pentru foarte mulți, pericolul transmiterii informaţiel şi comunicării pe aceste căi creşte vertiginos în raport cu folosirea tot mai redusă a cărţii. Exemplele pe care le dădeam atunci despre cățiva tineri pasionaţi de televizor şi aşi în materie de jocuri pe computer, dar care nu citiseră nici o carte în afară de manuale, erau câteva, cunoscute de mine. De atunci, exemplele s-au înmulţit enorm, dovadă rezultatele catastrofale din ultimii ani la capacitate şi la bacalaureat. S-a făcut mult haz de răspunsurile aberante, dar puţini ne dăm seama încotro mergem cu aceşti tineri care, părăsind lectura, se îndepărtează implicit de bogăţia limbii. Vocabularul lor e tot mai sărac, mai degradat, dar această împuţinare exprimă probabil, din nefericire, şi o slăbire a puterii de judecată, a coerenţei ideilor (dacă vor mai avea idei). Căci cuvântul scris rămâne în minte şi se aşează, zideşte, ordonează, în vreme ce succesiunea rapidă, fuga imaginilor influenţează negativ procesul gândirii, făcând din privitor un receptor pasiv, incapabil de reacţie mentală personală. Ne dăm seama ce se va întâmpla cu generaţiile viitoare din care noile forme de învăţământ nu vor mai face oameni de cultură, discheta de care se face atâta caz neputând înlocui niciodată vechiul şi credinciosul prieten, cartea. Să-mi fie îngăduit ca, după aproape 40 de ani de profesorat universitar, să preţuiesc valoarea acestui prieten, socotindu-mă cetăţean credincios al Galaxiel Gutenberg si să mă tem de efectele grav nocive pentru intelect şi spirit ale galaxiei televizorului şi computerului.

Eşti sclavul aceleiaşi cărţi şi umbra unui munte de om înălţat la ceruri…

Viata seamănă mai mult cu un roman decât seamănă romanele noastre cu viata.

Mai erau și nişte cărţi, rînduite frumos în fiece colț al mesei. Una din ele era o biblie mare, de familie, plină cu poze. Alta era Călătoria pelerinului [John Bunyan, Pilgrim's Progress] , o carte despre unul care-și părăsise familia, naiba ştie de ce. Din cînd în cînd, citeam şi eu puţin din cartea asta. Era interesantă, dar cam greoaie. O altă carte era Ofranda prieteniei [Friendship’s Offering] cu multe lucruri frumoase şi poezele. Poezelele însă nu le citeam. (Aventurile lui Huckleberry Finn)

Motivul pentru care cărțile împrumutate sunt rareori înapoiate, constă în faptul că este mai ușor să reții cărțile în sine decât ceea ce este în interiorul lor. © CCC

Toate cărţile din lume, de când lumea câte-au fost, Minunatul meu prieten le cunoaşte pe de rost; Tot ce mintea omenească până astăzi a ştiut, În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat şi… a-ncăput: Bibliotecă vestită! aşa plină, că-n zadar Am dori să mai încapă şi un bibliotecar. (Savantul)

Nu mi se pare nimic mai interesant, mai atrăgător ca o colecţie de foi tipărite, făţuite, aranjate în grup sub forma unui volum şi care cuprinde toată viaţa de inimă şi de minte a unui om de elită. E ca o condensare a parfumului tot dintr-o floare într-o pastilă sau într-o picătură...

Avem toti dreptul de a fi fericiti.