M-am întrebat de multe ori de ce păstrez cărţi care doar într-un viitor anterior m-ar fi putut salva, care stau deoparte de itinerarele cele mai obişnuite, pe care le-am citit o singură dată şi ale căror pagini vor mai sta închise mulţi ani. Poate pe vecie! (…) Deseori e mai dificil să te descotoroseşti de o carte decât s-o obţii. Ele se ţin scai de noi, graţie unui pact de necesitate şi de uitare, ca şi cum ar fi fost martorii unui moment din viaţa noastră, la care nu ne mai întoarcem. Dar câtă vreme rămân acolo credem că le adunăm. Am văzut că mulţi notează ziua, luna şi anul când le-au citit; trasează un calendar discret. Alţii, înainte de a le împrumuta, îşi scriu numele pe prima pagină, îşi notează într-o agendă persoana şi data. Am văzut volume ştampilate, ca acelea din bibliotecile publice, sau având o carte de vizită a proprietarului strecutată în interior. Nimeni nu vrea să rătăcească o carte. Preferăm să pierdem un inel, un ceas, umbrela dar nu cartea ale cărei pagini nu le vom mai citi, dar care păstrează în sonoritatea titlului ei, o veche şi, poate, pierdută emoţie.
(Casa de hârtie)
Spune-mi ce cărţi citeşti, ca să-ţi spun ce preţuieşti.
Proverb românesc
Dragostea este un pod de flori între inimi.
Pentru a judeca literatura contemporană, singurul test este gustul personal. Dacă îţi place mult o carte nouă, trebuie să o numeşti literatură, chiar dacă nu găseşti nici un suflet care să fie de acord cu tine, şi dacă nu-ţi place o carte trebuie să declari că nu este literatură, chiar dacă un milion de voci ți-ar striga că te înşeli. Decizia finală va fi luată de Timp.
(Marşul literaturii: de la Confucius până în zilele noastre)
© CCC
Nu mi se pare nimic mai interesant, mai atrăgător ca o colecţie de foi tipărite, făţuite, aranjate în grup sub forma unui volum şi care cuprinde toată viaţa de inimă şi de minte a unui om de elită. E ca o condensare a parfumului tot dintr-o floare într-o pastilă sau într-o picătură...
Căutăm mereu ceea ce ne lipseşte, renunţînd la fiinţe care ne lipsesc şi mai mult.
Când citim pentru prima dată o carte bună, încercăm acelaşi sentiment ca atunci când ne facem un prieten nou. A reciti aceeaşi carte înseamnă a te revedea cu un prieten vechi.
Ce rost are o carte fără poze şi fără dialoguri?
(Alice în Țara Minunilor)
Eşti sclavul aceleiaşi cărţi şi umbra unui munte de om înălţat la ceruri…
Cartea este cel mai bun medicament social.
© CCC
Nu am înțeles nimic din ce era scris pe coperta din spate, așa că am citit cartea.
© CCC
Cartile sunt oglinzile sufletului.
(Intre acte)
© CCC
Când scriu o carte, îmi doresc mai presus de toate ca cititorul să se distreze. Am o scrisoare de la Jean Anouilh care îmi spune: „Am râs singur când am citit cartea ta!”. Asta mă face fericit! Acest gen de literatură este descurajat pentru că literatura „Trebuie să fie serioasă”. Ei bine, păcat. Veselia este cel mai important lucru în viață. Poți spune cele mai rele povești așa...
© CCC
Cartea este pilda vieţii noastre, care ne aduce mereu aminte că la început a fost cuvîntul. Dintre toate minunile lumii, cartea ne va face cu adevărat fericiţi…
E suficient să eclipsezi o carte cu note şi observaţii pentru a dobândi titlul de om de litere.
(Dunciada)
© CCC
O carte e o fereastră prin care poţi evada.
© CCC
Trăim pentru cărți. Misiune dulce în această lume dominată de dezordine și decădere.
Cărțile mele sunt ca apa, cărțile marilor genii sunt ca vinul, din fericire toată lumea bea apă.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.