William Somerset Maugham, considerat un estet, în 1954, într-un eseu, a stabilit o listă de zece romancieri și zece romane care, potrivit lui, aparțin categoriei celor mai mari realizări ale literaturii universale (5 în engleză, 3 în franceză, 2 în rusă):
Povestea lui Tom Jones, copil abandonat, de Henry Fielding;
Mândrie și prejudecată, de Jane Austen;
Roșu și negru, de Stendhal;
Moș Goriot, de Honoré de Balzac;
David Copperfield, de Charles Dickens;
Madame Bovary, de Gustave Flaubert;
Moby Dick, de Herman Melville;
La răscruce de vânturi, de Emily Brontë;
Frații Karamazov, de Feodor Dostoievski;
Război și pace, de Lev Tolstoi.
© CCC
Când lectura unei cărți vă înalță cugetul şi vă insuflă sentimente nobile şi îndrăznețe, nu mai căutați alt criteriu pentru judecarea ei: este bună şi făurită de mâna unui meşter priceput.
(Despre creațiile artistice, 31)
Doar două tipuri de cărţi sunt de interes universal. Cele mai bune și cele mai proaste.
(Joseph Conrad)
© CCC
Adevarul nu e nici ironic, nici experimental. Marile carti ale lumii sunt carti intunecate si grave, care folosesc inclusiv ironia si experimentul in sensul acestei seriozitati esentiale, acestei responsabilitati in lipsa careia esti un simplu literator.
Toate cărţile din lume, de când lumea câte-au fost,
Minunatul meu prieten le cunoaşte pe de rost;
Tot ce mintea omenească până astăzi a ştiut,
În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat şi… a-ncăput:
Bibliotecă vestită! aşa plină, că-n zadar
Am dori să mai încapă şi un bibliotecar.
(Savantul)
Toată lumea pare să stea la pândă ca un șoim în cuibul său.
(Colomba)
© CCC
Un om nu înțelege o carte profundă până când nu a văzut și nu a experimentat măcar o parte din ceea ce conține.
(ABC-ul lecturii)
© CCC
O carte cu adevărat sublimă este tot atât de rară ca şi un om fără răutate în suflet. Omul fără răutate este un sfânt, iar cartea sublimă este o capodoperă.
(Voluptatea de a scrie)
N-ar trebui să scriem cărţi decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăznit să le mărturisim nimănui.
Nici oamenii de stat, nici actorii nu se retrag la timp.
© CCC
Cărțile mele sunt ca apa, cărțile marilor genii sunt ca vinul, din fericire toată lumea bea apă.
De carte trebuie sa te apropii ca de o iubita. Nu trebuie s-o citesti decat atunci cand ti-e dor de ea. Cititul in momente nepotrivite este infructuos. De aceea, daca prin natura sa cititorul este instabil, trebuie sa citeasca mai multe carti deodata. Pe fiecare la timpul sau. Sa fie poligam. Nimic nu te reconforteaza mai mult, dupa o munca intelectuala intensa, decat o alta munca intelectuala intensa.
Cele mai bune carti sunt acelea pe care le intregesc cititorii.
Mai erau și nişte cărţi, rînduite frumos în fiece colț al mesei. Una din ele era o biblie mare, de familie, plină cu poze. Alta era Călătoria pelerinului [John Bunyan, Pilgrim's Progress] , o carte despre unul care-și părăsise familia, naiba ştie de ce. Din cînd în cînd, citeam şi eu puţin din cartea asta. Era interesantă, dar cam greoaie. O altă carte era Ofranda prieteniei [Friendship’s Offering] cu multe lucruri frumoase şi poezele. Poezelele însă nu le citeam.
(Aventurile lui Huckleberry Finn)
Cărţile se scriu în singurătate, însă împotriva ei.
Din istorie, îmi plac doar anecdotele.
© CCC
Ce rost are scoarţa cărţii dacă conţinutu-i gol.
Proverb german
O carte e o fereastră prin care poţi evada.
© CCC
Ce rost are o carte fără poze şi fără dialoguri?
(Alice în Țara Minunilor)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.