Citate de Carl G. Jung

Viziunea iti va deveni clara doar in momentul in care vei privi in inima ta... Cine priveste in afara, viseaza. Cine priveste inauntru, se trezeste.

In epoca in care idealurile sociale au disparut, omul se intoarce violent de unde a plecat, adica la biologic.

Personalitatea, realizare totala a deplinatatii fiintei noastre, e un ideal de neatins. Dar faptul ca e de neatins nu impieteaza asupra unui ideal, caci idealurile sunt doar calauze si niciodata teluri.

Cele mai mari si mai importante probleme ale vietii sunt, toate, esentialmente fara solutie. Nu vor putea fi niciodata rezolvate, ci doar depasite.

Instinctele noastre formeaza capitalul cu care Natura ne crediteaza si pe care tot ei trebuie sa i-l restituim. Platiti-va datoriile la timp si nu aduceti Natura in situatia de a pune sechestru pe tot ce aveti.

Pantoful care i se potriveste unei persoane o strange pe alta; nu exista o reteta pentru viata care sa se potriveasca in toate cazurile.

Totul depinde de felul in care privim lucrurile, si nu de cum sunt ele insele.

Un om care n-a trecut prin infernul pasiunilor sale, nici nu le-a depasit vreodata. Atata timp cat omul renunta la prea multe, lasa prea multe in urma, exista posibilitatea si pericolul ca lucrurile abandonate sa revina si cu forta dubla.

In ceea ce ma priveste, visele fac parte din natura, care nu are nicio intentie sa insele, ci exprima ceva pe masura posibilitatilor sale.

Intunericul nu se poate transforma in lumina, nici apatia in miscare, fara emotie.

Nu exista nastere a constiintei fara durere.

Desprinderea de instinct si intoarcerea impotriva lui duce la formarea constientului.

Unde stapaneste dragostea, nu exista dorinta de putere, iar unde predomina puterea, lipseste dragostea. Una o umbreste pe cealalta.

Lumea in care patrundem, nascandu-ne, este cruda si crunta si totodata de o frumusete dumnezeiasca. Sa credem ca predomina lipsa de sens sau sensul este o chestiune de temperament. Daca lipsa de sens ar prevala in mod absolut, ar disparea tot mai mult, pe masura evolutiei, caracteristica vietii de a fi plina de sens. Dar nu acesta este - sau nu-mi pare mie ca este - cazul. Probabil ca, asa ca in toate problemele metafizice, ambele sunt adevarate: viata este sens si nonsens sau are sens si nonsens. Nutresc speranta anxioasa ca sensul va fi preponderent si va castiga batalia.

Eu nu cred ca exista Dumnezeu. Eu sunt sigur ca exista.

Noi nu cunoastem ce este acela sufletul, ci doar incercam sa-l explicam!

Intalnirea dintre doua personalitati este asemanatoare contactului dintre doua substante chimice: daca exista vreo reactie, ambele se transforma.  

Dumnezeu este simbolul simbolurilor!

Suntem inclinati sa dam vina pe circumstante exterioare, dar nimic n-ar putea exploda in noi, daca nu s-ar fi aflat deja in noi.

Nu putem schimba nimic pana ce nu il vom accepta. Condamnarea nu elibereaza, ci asupreste.