Citate de Carl G. Jung

Desprinderea de instinct si intoarcerea impotriva lui duce la formarea constientului.

N-as putea spune ca cred. Stiu! Am trait experienta de a fi cuprins de ceva care e mai puternic decat mine, ceva pe care oamenii il numesc Dumnezeu.

Cunoasterea nu se bazeaza doar pe adevar, ci si pe eroare.

Totul depinde de felul in care privim lucrurile, si nu de cum sunt ele insele.

Cele mai mari si mai importante probleme ale vietii sunt, toate, esentialmente fara solutie. Nu vor putea fi niciodata rezolvate, ci doar depasite.

Intunericul nu se poate transforma in lumina, nici apatia in miscare, fara emotie.

Un om care n-a trecut prin infernul pasiunilor sale, nici nu le-a depasit vreodata. Atata timp cat omul renunta la prea multe, lasa prea multe in urma, exista posibilitatea si pericolul ca lucrurile abandonate sa revina si cu forta dubla.

Unde stapaneste dragostea, nu exista dorinta de putere, iar unde predomina puterea, lipseste dragostea. Una o umbreste pe cealalta.

Toate lucrarile omului isi au originea in fantezia creativa. Si atunci, cu ce drept desconsideram imaginatia?

Dumnezeu este un produs al abisului inconstient al eului.

Nimic mai rau nu i se poate intampla cuiva decat sa fie complet inteles.  

Viziunea iti va deveni clara doar in momentul in care vei privi in inima ta... Cine priveste in afara, viseaza. Cine priveste inauntru, se trezeste.

Pantoful care i se potriveste unei persoane o strange pe alta; nu exista o reteta pentru viata care sa se potriveasca in toate cazurile.

Eu nu cred ca exista Dumnezeu. Eu sunt sigur ca exista.

Se spune ca pasari calatoare, care trec noaptea in carduri peste orase, se zapacesc de lumina ce-o imprastie acestea in intuneric, si pana in zori tot dau ocol orasului, nestiind incotro s-apuce; instinctele noastre mari si mici sunt ca aceste pasari: lumina constiintei le zapaceste…

Crearea unui lucru nou nu se face cu ajutorul ratiunii, ci prin jocul instinctului, care actioneaza dintr-o necesitate interioara. Mintea creativa se joaca cu obiectele pe care le iubeste.

Daca omul ar avea in zestrea sa organica numai instincte, ar fi foarte slab, oricat de iscusit ar fi plamadite aceste instincte… Faptele individului au intr-insele intotdeauna ceva nou, ceva la care nu se poate raspunde prin instincte.

Când iubirea stabilește regulile, dorința de putere nu mai există; acolo unde puterea este cea care domină, iubirea este distrusă. Una este umbra celeilalte.

Dumnezeu este simbolul simbolurilor!

Nu exista nastere a constiintei fara durere.