Exista vreun om, oricat de putin cinstit, caruia sa nu i se fi intamplat cateodata de a renunta la o minciuna, prin care putea sa iasa dintr-o incurcatura, numai pentru motivul de a nu se face vrednic de dispret in ochii sai? Omul cinstit, lovit de o grea nenorocire, pe care ar fi putut sa o evite, nu este el sustinut de multumirea sufleteasca de a fi mentinut si respectat demnitatea de om in persoana sa, de a nu avea de ce sa se rusineze de el insusi si de a putea sa se cerceteze fara teama?
A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune.
Noi nu vrem ca ceilalti sa ne insele; nu gasim drept ca ei sa vrea sa fie stimati de noi mai mult decat merita. Nu este drept sa-i inselam nici noi si nici ca ei sa ne stimeze mai mult decat meritam.
Astfel trebuie sa vorbesti cu oamenii, ca si cand ar auzi zeii; astfel trebuie sa vorbesti cu zeii, ca si cand ar auzi oamenii; sa nu cerem de la zei ceea ce ar fi rusinos sa destainuim oamenilor.
Este un lucru frumos sa fii cinstit, dar foarte important este sa fii si drept.
Instruirea mintii este la fel de necesara ca hrana pentru corp.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.