Citate de Luc de C. Vauvenargues

Pasiunile au aratat oamenilor calea ratiunii.

Poate ca pasiunilor le datoram cele mai mari foloase ale spiritului omenesc.

Din nimic scoți doar nimic, noul vine din ce-i vechi, dar nu e mai puțin nou. (Popularitate și Realism)

Numai cine isi poate porunci siesi poate porunci si altora.

Lumea judeca produsele spiritului la fel ca lucrarile mecanice: cand cineva cumpara un inel, el spune:,,Acesta-i prea mic, celalalt, prea mare", pana ce gaseste unul pentru degetul sau; dar nici un inel nu ramane nevandut, pentru ca cel care nu e potrivit pentru mine, îi vine foarte bine altuia.

Oamenii de seama se avanta la implinirea unor fapte mari tocmai pentru ca sunt mari, iar nebunii le incearca pentru ca le cred usoare.

De obicei, aceia care pricinuiesc nefericirea altora pretind ca le vor binele.

Prostii se folosesc de oamenii de spirit la fel cum cei scunzi poarta tocuri inalte.

O maxima care are nevoie de dovezi nu-i bine ticluita.

Adevarul este soarele mintilor luminate.

Exista oameni care traiesc fericiti fara sa stie.

Mediocritatea spiritului si lenea fac mai multi filozofi decat izbuteste meditatia.

Este mai usor sa spui lucruri noi, decat sa le impaci pe acelea spuse mai-naintea ta.

Este un mare semn de mediocritate daca intotdeauna lauzi cu masura.

Curajul adevarat este una dintre insusirile care presupun un suflet mare. Sunt mai multe feluri de curaj: curajul contra sortii, care e filozofie; curajul impotriva nevoilor, care e rabdare; curajul in razboi, care e vitejie; curajul in intreprinderi, care e cutezanta; un curaj mandru si indraznet, care e indrazneala; curaj impotriva nedreptatii, care e tarie; curaj impotriva viciului, care e severitate; curaj de reculegere, de temperament.

Omul este astfel facut, incat nu poate exista decat creand.

Putine maxime sunt adevarate in toate privintele.

Nu exista scriitor atat de ridicol incat sa nu-l fi socotit cineva excelent.

Nevoia de nou e semn de oboseala sau de slabiciune a spiritului care cauta ceea ce ii lipseste.

Admiratia vadeste masura cunostintelor si adesea oglindeste mai putin desavarsirea lucrurilor admirate, decat imperfectiunea mintii noastre.