Să nu ne certăm cu nimeni, fiindcă nu se ştie când murim şi nu ne mai putem împăca!
O, mai cu seamă seara te iubesc,
când lucrurile par nedesluşite,
când porţile se-nchid c-un ritm firesc
şi iedera începe să palpite,
când arborii-s mai tainici şi mai mari
şi când se-aud fântânele mai bine,
îmbucură-mă! Fie să apari,
chiar de vei trece-n oră fără mine.
Arată-mi-te iarăşi respirând
ca apele de lună îmbiate.
Un strop de mări în ochi mi s-a răsfrânt,
căci mări şi lacrimi sunt, la fel, sărate.
Adu-ţi aminte de un biet dactil,
de un fragment fragil de poezie
pe care ţi l-am strecurat, subtil,
pe un pătrat lunatic de hârtie.
E seara dulce ca un elixir
şi arborii par turnuri lungi de pace,
iar cerul, ca hlamida de emir,
mai străluceşte, vrând să ne împace.
O, mai cu seamă seara te iubesc,
femeie, ce-ai rămas, în ani, departe.
Citesc şi mă citeşti, şi te citesc,
şi-mi stai ca semnul de mătase-n carte.
(De dragoste)
Este mai usor sa spui lucruri noi, decat sa le impaci pe acelea spuse mai-naintea ta.
Oamenii trăiesc unul pentru altul ca să se înveţe unul pe altul sau să se împace unul cu altul.
Doi soti trebuie sa evite certurile atunci cand nu se mai iubesc suficient pentru a se impaca.
© CCC
De cate suferinte nu are parte omenirea pentru ca nu stie sa se impace.
(Ziua Mondiala a Pacii, 1 ianuarie 2002)
© CCC
Un singur minut de impacare merita mai mult decat o viata intreaga de prietenie.
(Un veac de singuratate)
© CCC