Citate de Feodor M. Dostoievski

Alteri vivas oportet, si vis tibi vivere. Nu trebuie sa traiesti numai pentru tine, ci si pentru altii.

Non quamdiu, sed quam bene vixeris refert. Nu intereseaza cat timp ai trait, ci cat de corect. (Seneca Philosophus, Epistulae)

Să ne imaginăm un om pe bicicletă: indiferent cine este, putem şti trei lucruri despre el. Ştim că dacă s-a urcat pe bicicletă trebuie să pedaleze. Ştim că la un moment dat se va opri şi va coborî. Şi, cel mai important, ştim că dacă într-un moment al călătoriei sale se va opri şi nu va mai pedala şi nu se va da jos, va cădea. Aceasta este metafora pentru călătoria prin viaţă a oricărui om, în orice societate.

Viața este un mister care trebuie trăit și nu o problemă de rezolvat. © CCC

Viata nu este o enigma ce trebuie dezlegata, ci o realitate care trebuie traita.

Greseala pe care o face fiecare dintre noi este ca se gandeste prea mult la micile lui infrangeri, la dorintele lui personale si prea putin la acest miracol care e viata, la obligatia pe care o avem fata de ea, obligatia de a o face mai frumoasa, mai buna...

Nu incerca sa traiesti vesnic. Nu vei reusi.

Viata trebuie inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

A trai inseamna a imbatrani, nimic mai mult. (Invitata)

Un om care este atat de drept si de generos, incat recunoaste valoarea altuia, chiar in detrimentul sau, vadeste atata demnitate, incat se poate socoti superior oricui.

Vita, si uti scias, longa est. Viata, daca stii sa o traiesti, este lunga. (Seneca Philosophus, De brevitate vitae)

Viata oricui este importanta, dramatica - cel putin pentru acela care o traieste.

Dona praesentis cape laetus horae. Primeste bucuros darurile clipei de fata. (Horatius, Odae)

Cine nu pretuieste viata n-o merita.

Viata nu trebuie aratata asa cum este, ci asa cum o vezi in vis.

Toate religiile si toate conceptiile etice din lume se reduc la un singur principiu: ,,Sa iubesti virtutea si sa te feresti de viciu”.

Există o viaţă ce se vede şi o alta, necunoscută celorlalţi, ce ne aparţine întru totul. Asta nu înseamnă că una este morală şi cealaltă nu, sau că una este permisă şi cealaltă interzisă. Ci doar că fiecare om, din când în când, scapă oricărui control, trăieşte în deplină libertate şi în mister, singur sau cu altcineva, o oră pe zi, sau o seară pe săptămînă, sau o zi pe lună... Cine n-a uzat de acest drept, sau a fost lipsit de el din pricina împrejurărilor, va descoperi într-o bună zi, cu surprindere, că nu s-a întâlnit niciodată cu el însuşi. (Trestia revoltată)

Viata nu poate merge inainte decat uitand multe.

Mama m-a adus pe lume în Veneția pe 2 aprilie, în ziua de Paște, 1725. Cu o zi înainte, a avut o mare poftă de raci. Și mie îmi plac foarte mult. La botezul meu am fost numit Jacques Jérôme. Am fost un copil prostuț până la opt ani și jumătate. După o hemoragie de trei luni, am fost trimis la Padova, unde, vindecat de stupiditate, m-am dedicat studiilor, iar la vârsta de șaisprezece ani am fost făcut doctor și am primit haina preoțească pentru a merge să-mi fac avere la Roma. (Autoportretul unui venețian) © CCC

Stim ca viata e scurta si ca s-o prelungim punem intr-insa amintirea vremurilor care nu mai sunt. Am pierdut nadejdea in nemurirea fiintei omenesti si, ca sa ne consolam de credinta asta moarta, n-avem decat visul unei alte imortalitati, insesizabila, difuza, neputand fi gustata decat cu anticipatie, si care, de altfel, nu e ingaduita decat la foarte putini dintre noi: imortalitatea sufletelor in memoria oamenilor.