În ochii tăi mă vindec
Şi mă scald,
Ne ţinem, unul altuia,
De cald
Sau noaptea, poate,
Numai de urât...
Eu nu te-ntreb
De unde-ai coborât,
Tu nu mă-ntrebi cât stau
Şi unde plec...
Şi, uite-aşa, trec zilele,
Cum trec,
Şi, uite-aşa, vin nopţile
Cum vin,
Dar dacă încă vreau să te mai ţin,
Din când în când, visând,
Pe braţul meu,
O altă zi se va-ntâmpla mereu
Şi-o altă noapte se va-ntoarce-n noi,
Să ne convingă, totuşi, pe-amândoi,
Cât de frumos e cerul şi de-nalt
Privit, prin somn, cu ochii celuilalt.
(Reflex)
Ce dulce mor şi fără suferinţă zăpada, norii, zilele şi umbrele.
Decenţa, ca respect al demnităţii umane, se manifestă prin politeţe, adică prin tot ceea ce instituie o distanţă convenabilă în relaţiile dintre oameni şi evită atât "punerea sufletului pe masă", cât şi familiaritatea lăbărţată.
(Luminile şi umbrele sufletului)
Fiecare obiect e oglinda tuturor celorlalte.
În orice umbră adastă şi pândeşte, atotcuprinzător, întunericul luminii.
Vine un ceas al unei vieti cand iti ramane, printr-o singura fereastra, o singura priveliste, oricare ar fi ea. Citeste atunci cite ai vazut candva, sau macar aminteste-ti, si ai sa crezi ca vei fi fost candva o pasare sau insusi vantul.
Adevărul este o oglindă; reflexia lui este insuportabilă pentru prefăcătorie şi ipocrizie.
Oglinzile ar face bine sa reflecteze un pic mai mult inainte de a reflecta imaginile.
(Sangele unui poet)
© CCC
Cerul nu numai că ne însoţeşte pretutindeni, ci face parte tot mai mult din noi.
(Norii)
Viaţa e aproape-un veac, mereu la fel, mereu altfel, de zile şi de nopţi.
(Norii)
Să cumpărăm atunci oglinzi în care să ne putem vedea cum arătăm visaţi de alţii...
Clipa e ceva ce dă şi ia cu acelaşi gest.
(Norii)
Prin ce minune se desface, albă, înstelată şi uşoară neaua din asuprirea bolţii de cenuşă sură.
(Norii)
Puţinătatea spiritului naşte monştri.
Exista oglinzi pentru chip, nu exista nici una pentru minte.
(Oracolul manual si arta prudentei)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.