Vine un ceas al unei vieti cand iti ramane, printr-o singura fereastra, o singura priveliste, oricare ar fi ea. Citeste atunci cite ai vazut candva, sau macar aminteste-ti, si ai sa crezi ca vei fi fost candva o pasare sau insusi vantul.
Puţinătatea spiritului naşte monştri.
Ce dulce mor şi fără suferinţă zăpada, norii, zilele şi umbrele.
Fără de nori lumina n-ar avea nici taine, nici şovăieli, nici biruinţe.
(Norii)
Clipa e ceva ce dă şi ia cu acelaşi gest.
(Norii)
Să cumpărăm atunci oglinzi în care să ne putem vedea cum arătăm visaţi de alţii...
Viaţa e aproape-un veac, mereu la fel, mereu altfel, de zile şi de nopţi.
(Norii)
Cerul nu numai că ne însoţeşte pretutindeni, ci face parte tot mai mult din noi.
(Norii)
Cerul nu îngăduie nimănui altuia să fie trufaș.
(Povestiri)
Cer de culoarea menuetelor lui Mozart.
O floare neștiută
de păsări și fluturi:
cerul toamnei.
În orice umbră adastă şi pândeşte, atotcuprinzător, întunericul luminii.
Prin ce minune se desface, albă, înstelată şi uşoară neaua din asuprirea bolţii de cenuşă sură.
(Norii)
Decenţa, ca respect al demnităţii umane, se manifestă prin politeţe, adică prin tot ceea ce instituie o distanţă convenabilă în relaţiile dintre oameni şi evită atât "punerea sufletului pe masă", cât şi familiaritatea lăbărţată.
(Luminile şi umbrele sufletului)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.