Cine are o idee adevărata știe, in același timp, ca are o idee adevărată și ca nu se poate îndoi de adevărul acelui lucru. (Etica)
Baruch Spinoza
“Dacă cineva ar spune că are o idee clară şi distinctă, adică adevărata, despre o substanţă, dar că totuşi se îndoieşte că această substanţă există, ar fi acelaşi lucru ca şi când ar spune că are o idee adevărată, dar se îndoieşte de adevărul ei.”
Adevărul se reveleaza în noi. E lipsit de sens să crezi ca cineva ar putea gandi eronat, deoarece a gandi astfel nu inseamna a gândi. Eroarea nu provine dintr-o miscare a gândirii noastre, ci din acțiunea lucrurilor exterioare asupra noastră. Orice idee adevărată contine in sine propria afirmatie și forta reală a acestei afirmatii depinde doar de claritatea ideii. Acesta este motivul pentru care Spinoza nu va opera cu îndoiala metodica (sistematică) in maniera lui Descartes. Fundamentul adevărului nu este o metodă, ci insasi capacitatea de a cunoaște.
Descartes considera ca doar ceea ce este clar si evident poate fi adevarat (Adevarat nu poate fi decat ceea ce a fost perceput logic si rational). La fel, pentru Spinoza, criteriul adevărului este claritatea şi distincţia ideilor. Justeţea unei idei clare şi distincte este evidentă şi fără a mai solicita raportarea ei la obiect.
Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului său, dar întrucat substanţa cugetătoare/obiectul cugetator/eul care gandeste (res cogitans) şi substanţa întinsă/materia/lumea exterioara (res extensa), conform dualismului lui Descartes, sunt pentru Spinoza una şi aceeaşi substanţă, înlănţuirea ideilor în substanţa cugetătoare este în mod necesar identică cu ordinea lucrurilor în substanţa întinsă.
Astfel, Spinoza anticipează cunoscutul principiu gnoseologic materialist, potrivit căruia între legile existenţei şi legităţile gîndirii există o identitate dialectică. Această identitate, fondată ontologic în teoria substanţei, asigură adecvarea deplină la obiect şi deci adevărul ideilor clare şi distincte, fără a mai fi necesar controlul lor empiric.
Nunta din luna mai înflorește târziu sau niciodată.
sau
Nunta din luna mai nu înflorește niciodată.
Proverb francez
Există mai multe justificări împotriva căsătoriei în luna mai. Pe de o parte, este o lună aglomerată în care există puțin timp pentru a sărbători, iar pe de altă parte, poate fi o vreme capricioasă, iar pe vreme rea, nu se recomandă căsătoria.
© CCC
O-nchipuire-i lumea din năluciri de fum.
Un loc vrea fiecare pe scenă să ocupe.
Tu află adevărul din adâncimi de cupe:
Că totul pendulează între miraj și scrum.
(Rubaiate)
Daca vrei odihna - crede. Daca vrei adevarul - cauta si sufera.
Așa-i făcută lumea, adesea, cei buni plătesc pentru cei răi.
Proverb francez
© CCC
Adevărul este o bombă ale cărei efecte ucid atât pe acela care o aruncă, cât și pe acela care o primește.
© CCC
Trebuie să vă despărțiți deseori pentru a vă iubi mereu.
Proverb francez
© CCC
Sunt adevaruri asa de putin batatoare la ochi, incat descoperirea lor este aproape o creatie.
Monumentul unui om este bunătatea sa. Omul cu fire rea este uitat.
(Proverb egiptean de pe Stela lui Mentuhotep, înalt oficial egiptean din Prima Perioadă Intermediară)
Omul se impiedica de adevar, dar cel mai adesea se ridica si isi continua drumul.
Poate ca nu exista adevar, care sa nu fie pentru o minte sucita prilej de eroare.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.