Robert Jungk, unul dintre principalii futurologi ai Europei, spunea: „în zilele noastre se pune un accent aproape exclusiv pe studierea a ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce s-a făcut. Mâine... cel puţin o treime din toate prelegerile şi lucrările practice ar trebui să se ocupe de activitatea ştiinţifică, tehnică, artistică şi filozofică consacrată progresului, prevederii crizelor şi soluţiilor posibile la aceste probleme viitoare”. Noi nu avem o literatură a viitorului utilizabilă în cadrul acestor cursuri, dar avem o literatură despre viitor, constând nu numai din marile utopii, dar şi din beletristica ştiinţifico-fantastică contemporană.
Aceasta din urmă, ca ramură a literaturii, nu se bucură de prea mult respect şi poate că merită acest dispreţ critic. Dar, dacă privim scrierile ştiinţifico-fantastice mai degrabă ca pe un fel de sociologie a viitorului decât ca literatură, ele capătă o valoare imensă ca forţă stimulatoare în formarea deprinderii de a anticipa.
Copiii noştri ar trebui să-i studieze pe Arthur C. Clarke, William Tenn, Robert Heinlein, Ray Bradbury şi Robert Sheckley nu pentru că aceşti scriitori le pot vorbi despre nave cosmice şi maşini de călătorit în timp, ci pentru că, ceea ce este mai important, ei îi pot face pe tineri să exploreze în imaginaţie hăţişul problemelor politice, sociale, psihologice şi etice care vor sta în faţa lor când vor fi adulţi.
Literatura ştiinţifico-fantastică ar trebui citită la timpul viitor.
(Șocul viitorului)
Una dintre definițiile sănătății mentale este capacitatea de a distinge realul de ireal. În curând vom avea nevoie de o nouă definiție.
© CCC
Acel ce-si vinde tara, isi pierde neamul sau!
Prin instruirea elevilor cum să învețe, să dezvețe și să reînvețe, o nouă și puternică dimensiune poate fi adăugată educației. Psihologul Herbert Gerjuoy de la Organizația de Cercetare a Resurselor Umane o formulează simplu: „
Noua educație trebuie să învețe individul cum să clasifice și să reclasifice informațiile, cum să le evalueze veridicitatea, cum să schimbe categoriile atunci când este necesar, cum să treacă de la concret la abstract și invers, cum să privească problemele dintr-o nouă direcție — cum să învețe singur. Analfabetul de mâine nu va fi omul care nu știe să citească, ci va fi omul care nu a învățat să învețe.”
(Puterea în mișcare, 1990)
© CCC
Fizionomia omului ne scapă în detaliu. Se vede clar că era ambițios, înșelător, crud, abil politic, dar la fel ca sute de alți prinți de acest tip din toate timpurile și din toată lumea, iar acest lucru nu îl caracterizează suficient. Psihologia lui intimă ne rămâne necunoscută și așa va rămâne mereu, în lipsa textelor. Opera rămâne și asta este esențialul. Această operă este primordială. Vechii noștri istorici l-au numit pe Clovis „întemeietorul monarhiei franceze” și, într-un anumit sens, nu au greșit. Fără Clovis, Galia nu ar fi devenit Franța sau ar fi fost o Franță cu totul alta, o Franță mică, o Galie dezmembrată.
(Nașterea Franței)
(Clovis I a fost primul rege al francilor care a unit națiunea în întregime.)
© CCC
În educație, trebuie să începem să acordăm atenție problemelor ignorate în mod obișnuit. Petrecem ore lungi încercând să predăm o varietate de cursuri despre, de exemplu, structura guvernării sau structura amoebei. Dar cât de mult efort se depune în studierea structurii vieții de zi cu zi - felul în care este alocat timpul, utilizările personale ale banilor, locurile în care să apelezi la ajutor într-o societate care explodează de complexitate? Considerăm de la sine înțeles faptul că tinerii își cunosc deja calea în cadrul structurii noastre sociale.
De fapt, majoritatea au doar o vagă imagine a modului în care este organizată lumea muncii sau a afacerilor. Majoritatea studenților nu au nici o imagine despre arhitectura economiei propriului oraș, despre modul în care funcționează birocrația locală sau despre locul unde să meargă pentru a depune o plângere împotriva unui comerciant. Majoritatea nici măcar nu înțeleg cum sunt structurate propriile școli – chiar și universitățile –, darămite cât de mult se schimbă structurile sub impactul celui de-al Treilea Val.
(Al Treilea Val, 1980)
© CCC
Societatea are nevoie de oameni care lucrează în spitale. Societatea are nevoie de tot felul de abilități care nu sunt doar cognitive; sunt emoționale, sunt afective. Nu poți conduce societatea doar pe date și pe computere.
© CCC
Nu există nicio țară care să poată servi drept model pentru celelalte.
(Interviu cu Katie Breen - octombrie 1983)
© CCC
Franță, Franță, fără tine lumea ar fi pustie.
(Elegia flagelurilor)
Categoric, suntem rău plasați pe hartă.
Décidément, nous sommes mal placés.
Cea mai frumoasă țară este aceea care nu este guvernată de ignoranți...
Anonim
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.