Citate de Alvin Toffler

Societatea este bine cârmuită când cetățenii se supun magistraților, iar magistrații, legilor. (Fragmente)

Marele motor huruind al schimbării – tehnologia. Un citat al lui Alvin Toffler gravat la intrarea în clubul Toffler, care îi poartă numele, din Rotterdam, Olanda. (Motorul tehnologic: În spatele acestor prodigioase fapte economice se aude huruind marele motor al schimbării - tehnologia.) © CCC

Adevărul nu conferă onoruri nici unei societăți, antice sau moderne. Societatea trebuie să onoreze adevărul sau să piară.

Ceea ce se numește lumea bună nu este, de obicei, altceva decât un mozaic de caricaturi lustruite. © CCC

Una dintre definițiile sănătății mentale este capacitatea de a distinge realul de ireal. În curând vom avea nevoie de o nouă definiție. © CCC

Nu există nicio țară care să poată servi drept model pentru celelalte. (Interviu cu Katie Breen - octombrie 1983) © CCC

Daca accepti sa te alaturi gloatei, devii imun. Pentru a fi admis si apreciat trebuie sa te reduci la zero, sa devii unul cu gloata, de nedeosebit. Poti sa visezi daca visezi ca ei.

Science-fiction-ul este privit ca o ramură a literaturii având puțină considerație și poate că merită acest dispreț critic. Dar dacă îl privim mai degrabă ca un fel de sociologie a viitorului, decât ca literatură, science-fiction-ul are o valoare imensă ca o forță de antrenament al minții pentru crearea obiceiului de a anticipa. Copiii noștri ar trebui să-i studieze pe Arthur C. Clarke, William Tenn, Robert Heinlein, Ray Bradbury și Robert Sheckley, nu pentru că acești scriitori le pot spune despre navele spațiale și mașinile timpului, ci, mai important, pentru că pot conduce mințile tinerilor spre o explorare imaginativă a junglei problemelor politice, sociale, psihologice și etice cu care se vor confrunta acești copii ca adulți. (Șocul viitorului, 1970) © CCC

Trebuie să căutăm modalități cu totul noi de a ne ancora, pentru că toate vechile rădăcini - religie, națiune, comunitate, familie sau profesie - tremură acum sub impactul uraganului impulsului accelerator. © CCC

Vântul scutură toţi merii Poartă note de ghitară… Este rândul primăverii Bună sară! Evantaliul ascunde Vorbe dulci şi măşti frumoase… Dar de unde până unde? Sănătoase? Câte tragice tirade Declamate-n ironie… Dar aşa poate se cade Să şi fie. Ce dulceaţă prefăcută . . . . . . . . . . . . . . . . . . Când din gură îşi sărută Ochişorii. De-ar putea noi ştim prea bine C-amândouă şi i-ar scoate Au geloase una d-alta Nu sunt toate? Dar astfel se tot împacă Sub umbrarul cel de viţe Gungurind ca pe o cracă Porumbiţe. Numai rozele durerii Printre râs s-amestecară Când de flori se scutur merii… Bună sară! (cca. 1881–1882) (Vântul scutură toți merii…)

Azi, pentru mine personal, pentru cei puţini rămaşi din generaţia mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Mă simt într-o mare nesiguranţă, pentru că toată tabla de valori în care am crezut s-a zguduit. N-aş vrea să spun că s-a şi prăbuşit. Suntem însă neliniştiţi, puţin nedumeriţi, suntem şi trişti; ceea ce se petrece pe planetă nu-ţi dă senzaţia unei liniştiri iminente. Ce se întâmplă acum seamănă cu perioada prăbuşirii Imperiului Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era înlocuită o pseudospiritualitate cu spiritualitatea adevărată. Dar cine vine la noi astăzi? Ai zice că mai degrabă vine Antichristul, nu Mântuitorul. Nădăjduiesc ca omenirea să-şi revină din această clipă de orbire, care cam durează.

Pentru a stăpâni societatea e de ajuns să mânuieşti cu egală abilitate lauda şi ridicolul. (Legăturile primejdioase)

Nu putem evalua ce pierde societatea neglijând punctele forte pentru a folosi punctele slabe, călcând prostește în picioare filozofi care i-ar regla cursul într-un mod superior, pentru a se lăsa condusă de aventurieri care, de cele mai multe ori, nu au nici cap, nici inimă. © CCC

Noţiunea noastră de societate perfectă îmbrăţişează familia ca centru şi ornament, dar acest paradis nu este sigur până când nu apar copiii pentru a anima şi completa imaginea. © CCC

Robert Jungk, unul dintre principalii futurologi ai Europei, spunea: „în zilele noastre se pune un accent aproape exclusiv pe studierea a ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce s-a făcut. Mâine... cel puţin o treime din toate prelegerile şi lucrările practice ar trebui să se ocupe de activitatea ştiinţifică, tehnică, artistică şi filozofică consacrată progresului, prevederii crizelor şi soluţiilor posibile la aceste probleme viitoare”. Noi nu avem o literatură a viitorului utilizabilă în cadrul acestor cursuri, dar avem o literatură despre viitor, constând nu numai din marile utopii, dar şi din beletristica ştiinţifico-fantastică contemporană. Aceasta din urmă, ca ramură a literaturii, nu se bucură de prea mult respect şi poate că merită acest dispreţ critic. Dar, dacă privim scrierile ştiinţifico-fantastice mai degrabă ca pe un fel de sociologie a viitorului decât ca literatură, ele capătă o valoare imensă ca forţă stimulatoare în formarea deprinderii de a anticipa. Copiii noştri ar trebui să-i studieze pe Arthur C. Clarke, William Tenn, Robert Heinlein, Ray Bradbury şi Robert Sheckley nu pentru că aceşti scriitori le pot vorbi despre nave cosmice şi maşini de călătorit în timp, ci pentru că, ceea ce este mai important, ei îi pot face pe tineri să exploreze în imaginaţie hăţişul problemelor politice, sociale, psihologice şi etice care vor sta în faţa lor când vor fi adulţi. Literatura ştiinţifico-fantastică ar trebui citită la timpul viitor. (Șocul viitorului)

Societatea are nevoie de oameni care au grijă de bătrâni și care știu să fie plini de compasiune și onestitate. © CCC

Cu nici o ştiinţă nu veţi construi o societate, dacă vă lipseşte un material nobil, dacă vă lipseşte voinţa vie şi bună de a trăi cinstit şi cu dragoste.

Societatea care se plange de parazitii ei se osandeste intrucatva si pe sine insasi; parazitii se incuiba numai unde este murdarie fizica sau morala.

Societatea celui de-al Doilea Val este industrială și se bazează pe producția în masă, distribuția în masă, consumul în masă, educația în masă, mass-media, recreerea în masă, divertismentul în masă și arme de distrugere în masă. Combini aceste lucruri cu standardizarea, centralizarea, concentrarea și sincronizarea și ajungi la un stil de organizare pe care îl numim birocrație. © CCC

N-as vrea sa mai insist, societatea romaneasca nu se da in vant dupla melancolii. Are alte preocupari azi. Toate legate de bani. Pe busole, in locul nordului, s-ar putea lipi un euro sau un dolar. (Calomnii mitologice)