Citate de Alvin Toffler

Exista in noi doua parti: una pe care o primim de la lume, cealalta pe care o aducem pe lume; una dobandita, cealalta innascuta; una se datoreste imprejurarilor, cealalta naturii.

Multi oameni sunt înzestrati cu raţiune, foarte puţini cu bun-simţ. Beaucoup d'hommes sont doués de raison, très peu de bon sens.  (Hier et demain)

Mult mai bine-ar fi, se intelege, bunul-simt de-ar tine loc de lege.

Educatia este arta de a trece conştientul în inconştient. L'éducation est l'art de faire passer le conscient dans l'inconscient

Prin instruirea elevilor cum să învețe, să dezvețe și să reînvețe, o nouă și puternică dimensiune poate fi adăugată educației. Psihologul Herbert Gerjuoy de la Organizația de Cercetare a Resurselor Umane o formulează simplu: „ Noua educație trebuie să învețe individul cum să clasifice și să reclasifice informațiile, cum să le evalueze veridicitatea, cum să schimbe categoriile atunci când este necesar, cum să treacă de la concret la abstract și invers, cum să privească problemele dintr-o nouă direcție — cum să învețe singur. Analfabetul de mâine nu va fi omul care nu știe să citească, ci va fi omul care nu a învățat să învețe.” (Puterea în mișcare, 1990) © CCC

Sa nu cautati a face pe om mai bun prin ratiune, ci prin exemplu; nu incercati a emotiona decat prin emotie; sa nu credeti ca puteti trezi dragostea decat prin dragoste. Fiti ceea ce vreti sa fie celalalt. Viata voastra, iar nu cuvintele voastre, sa fie o predica.

Exista o varsta in viata cand trebuie sa indraznesti sa fii nedrept, in care trebuie sa indraznesti sa faci “tabula rasa” din tot ce ai invatat sa admiri, sa respecti, si sa contesti totul — minciuni si adevaruri —, tot ceea ce nu ai recunoscut prin tine insuti ca este adevarat. Prin intreaga lui educatie si prin tot ceea ce vede si aude in juru-i, copilul absoarbe un atat de mare numar de min­ciuni si de prostii amestecate cu adevarurile esentiale ale vietii, incat cea dintai datorie a adolescentului, care vrea sa fie un om sanatos, este sa le dea pe toate afara.

Nu raspunsul este cel care lumineaza, ci intrebarea.

Am avut şansa să mă nasc şi să cresc într-o familie de intelectuali şi să capăt o educație îngrijită şi complexă.

Am crescut sărutând cărți și pâine.

Educatia face din fiecare dintre noi un mecanism si nu un individ.

Am mers doar la școala elementară din Nuoro. După aceasta, am luat lecții private de italiană de la un profesor de școală elementară. Mi-a dat teme despre care să scriu, iar unele dintre ele au ieșit atât de bine încât mi-a spus să le public într-un ziar. © CCC

E foarte important să precizăm drumul de apucat de acum înainte. Şi foarte important să gândim mai serios la învăţământ, la Biserică şi în primul rând la familie. Nucleul formării unei personalităţi este familia. Or, în clipa în care familia se dizolvă, personalitatea nu se mai poate forma. Nu trebuie să ignorăm asta. Este un dat elementar. Nu se spunea, pe vremuri, «n-are şapte ani de acasă»? Acum nu se mai zice, că n-au. De ce? Nu prea mai are nimeni măcar un an de acasă… Nucleul a fost nu numai slăbit, nu numai risipit, dar tinde să dispară. (…) Dacă tu nu vii de acasă în cei şapte ani cu sufletul, sufleţelul cât de cât modelat, atunci e greu să o înceapă şcoala chiar de la capăt cu tine. Însă învăţământul trebuie, totuşi, eu nu pot să spun revizuit, pentru că s-a revizuit, după părerea mea, într-un mod cu totul nepotrivit, să revină în matcă. Învăţământul a devenit pur şi simplu un loc de informaţii. Nimic formativ. Toate disciplinele, sau cele mai importante, sunt cele care privesc economia, comerţul, finanţele şi informatica, tehnica. Nimic altceva. Disciplinele umanistice? Ah! Cine mai învaţă latina? Cine mai învaţă greaca? Nici nu se mai pune problema. Dimpotrivă, sunt considerate, am impresia, aşa, cu oarecare dispreţ. Când am vorbit despre umanismul antichităţii clasice greceşti, mi s-a râs în nas. Şi stau şi mă gândesc ce se poate întâmpla în atari condiţii.

Invatatorii si profesorii nu formează indivizi, ci doar specii.

Cel ce deschide o școală închide o temniță. (Pietre)

Robert Jungk, unul dintre principalii futurologi ai Europei, spunea: „în zilele noastre se pune un accent aproape exclusiv pe studierea a ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce s-a făcut. Mâine... cel puţin o treime din toate prelegerile şi lucrările practice ar trebui să se ocupe de activitatea ştiinţifică, tehnică, artistică şi filozofică consacrată progresului, prevederii crizelor şi soluţiilor posibile la aceste probleme viitoare”. Noi nu avem o literatură a viitorului utilizabilă în cadrul acestor cursuri, dar avem o literatură despre viitor, constând nu numai din marile utopii, dar şi din beletristica ştiinţifico-fantastică contemporană. Aceasta din urmă, ca ramură a literaturii, nu se bucură de prea mult respect şi poate că merită acest dispreţ critic. Dar, dacă privim scrierile ştiinţifico-fantastice mai degrabă ca pe un fel de sociologie a viitorului decât ca literatură, ele capătă o valoare imensă ca forţă stimulatoare în formarea deprinderii de a anticipa. Copiii noştri ar trebui să-i studieze pe Arthur C. Clarke, William Tenn, Robert Heinlein, Ray Bradbury şi Robert Sheckley nu pentru că aceşti scriitori le pot vorbi despre nave cosmice şi maşini de călătorit în timp, ci pentru că, ceea ce este mai important, ei îi pot face pe tineri să exploreze în imaginaţie hăţişul problemelor politice, sociale, psihologice şi etice care vor sta în faţa lor când vor fi adulţi. Literatura ştiinţifico-fantastică ar trebui citită la timpul viitor. (Șocul viitorului)

Căci au poeții datorii mărețe, Vă amintiți, cei vechi și mari... Orfeu Ne-a învățat misterele; oprit-a Vărsările de sânge; iar Museu, Oracole de leacuri; Hesiod, Munca la câmp… Ne-a dat Homer cel sfânt Învățături spre cinste și mărire, Despre curaj, și despre armele Vitejilor… (Broaștele)

Cel mai rau lucru catre care poate fi educat tineretul este superficialitatea. Caci ea produce acele placeri din care creste rautatea.

Educatia trebuie sa se faca cu iubire si severitate, nu cu raceala si moliciune.

Scoala ar trebui să aibă întotdeauna drept scop sa le ofere elevilor o personalitate armonioasa, si nu sa-i formeze ca specialişti. © CCC