Cine are o idee adevărata știe, in același timp, ca are o idee adevărată și ca nu se poate îndoi de adevărul acelui lucru. (Etica)
Baruch Spinoza
“Dacă cineva ar spune că are o idee clară şi distinctă, adică adevărata, despre o substanţă, dar că totuşi se îndoieşte că această substanţă există, ar fi acelaşi lucru ca şi când ar spune că are o idee adevărată, dar se îndoieşte de adevărul ei.”
Adevărul se reveleaza în noi. E lipsit de sens să crezi ca cineva ar putea gandi eronat, deoarece a gandi astfel nu inseamna a gândi. Eroarea nu provine dintr-o miscare a gândirii noastre, ci din acțiunea lucrurilor exterioare asupra noastră. Orice idee adevărată contine in sine propria afirmatie și forta reală a acestei afirmatii depinde doar de claritatea ideii. Acesta este motivul pentru care Spinoza nu va opera cu îndoiala metodica (sistematică) in maniera lui Descartes. Fundamentul adevărului nu este o metodă, ci insasi capacitatea de a cunoaște.
Descartes considera ca doar ceea ce este clar si evident poate fi adevarat (Adevarat nu poate fi decat ceea ce a fost perceput logic si rational). La fel, pentru Spinoza, criteriul adevărului este claritatea şi distincţia ideilor. Justeţea unei idei clare şi distincte este evidentă şi fără a mai solicita raportarea ei la obiect.
Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului său, dar întrucat substanţa cugetătoare/obiectul cugetator/eul care gandeste (res cogitans) şi substanţa întinsă/materia/lumea exterioara (res extensa), conform dualismului lui Descartes, sunt pentru Spinoza una şi aceeaşi substanţă, înlănţuirea ideilor în substanţa cugetătoare este în mod necesar identică cu ordinea lucrurilor în substanţa întinsă.
Astfel, Spinoza anticipează cunoscutul principiu gnoseologic materialist, potrivit căruia între legile existenţei şi legităţile gîndirii există o identitate dialectică. Această identitate, fondată ontologic în teoria substanţei, asigură adecvarea deplină la obiect şi deci adevărul ideilor clare şi distincte, fără a mai fi necesar controlul lor empiric.
Nu ocoli niciodată adevărul, ci ai bărbăţia de a-l cuprinde în întregime, oricît de aspru ţi s-ar părea.
(Cugetări)
Sunt darnici toti talharii in false juraminte.
Adevarul trebuie sa invinga…pentru adevar trebuie sa lupti.
Adevarul, pentru om, este ceea ce face din el un Om... ca sa intelegeti omul si trebuintele sale, ca sa-l cunoasteti in ceea ce are el esential, nu trebuie sa opuneti una alteia evidenta adevarurilor voastre... Pentru a incerca sa scoti in evidenta acest esential, trebuie sa uiti o clipa disensiunile, care, o data admise, atrag dupa ele un intreg coran de adevaruri de nezdruncinat, cu tot fanatismul care decurge din ele. Dar adevarul, intelegeti, este ceea ce simplifica lumea, iar nu ceea ce creeaza haosul. Adevarul nu este ceea ce se demonstreaza, este ceea ce simplifica.
Sa iubim adevarul care ne dojeneste si sa nu ne incredem in acela care ne maguleste.
(Predici)
© CCC
Obstacolul major în cunoaşterea adevărului nu e minciuna, ci simulacrul adevărului.
Cand cineva a devenit posesorul intregului adevar, al singurului adevar autentic, n-ar fi oare de neiertat daca l-ar pastra numai pentru sine, lasandu-i pe semenii mai putin norocosi sa-si urmeze calea lor stramba, in loc de a-i indruma si a-i povatui?
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.