Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum,
Inimă răcită prea devreme.
S-o pornesc din nou desculţ la drum
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii.
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!
În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.
Toţi suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fagii frunzele deşarte…
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.
(Nu regret, nu mă jelesc, nu strig)
(Traducere George Lesnea)
Tu ești lumea și lumea ești tu.
(Krishnamurti în Saanen 1975)
© CCC
Obsedaţi de un basm, ne petrecem viaţa căutând o uşă magică şi un regat pierdut al păcii.
© CCC
Intelegerea este o strada cu doua sensuri.
Viaţa are un conţinut precis, aproape apriorioc, un sens, o structură, o tipologie, o ierarhie proprie de valori.
Oamenii sunt facuti unii pentru altii; cauta deci sa-i indrepti sau indura-i asa cum sunt.
Fiecare vede ceea ce vrea.
Sa poti inca sa privesti
Sa poti inca sa asculti
Si, mai ales, sa poti sa canti
Cat de frumoasa este viata.
(Viata este frumoasa)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.