Citate de Herman Wouk

Toti traim in aceeasi lume. Binele si raul, pacatul si nevinovatia merg mana in mana pe acest pamant. A inchide ochii ca sa nu vezi jumatate din viata, si ca sa traiesti fara griji, e ca si cum ti-ai scoate singur ochii, crezand ca vei merge fara primejdie prin locuri pline de gropi si rape.

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig, Toate trec ca floarea spulberată. Veştejit de-al toamnei mele frig Nu voi mai fi tânăr niciodată. N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum, Inimă răcită prea devreme. S-o pornesc din nou desculţ la drum Stamba luncii n-o să mă mai cheme. Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar, Pui pe buze flacăra pornirii. O, pierdutul prospeţimei har Cu vioiul clocot al simţirii! În dorinţi încep zgârcit să fiu, Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă? Parcă pe un cal trandafiriu Vesel galopai de dimineaţă. Toţi suntem vremelnici pentru veci Rar ning fagii frunzele deşarte… Binecuvântat să fie deci Că trăiesc şi că mă duc spre moarte. (Nu regret, nu mă jelesc, nu strig) (Traducere George Lesnea)

Să știi să reziști întotdeauna încă un minut... într-o rezistență irațională și eroică, asta reprezintă un sacrificiu, un efort dureros? Dimpotrivă: asta înseamnă să trăiești. © CCC

Viata pe care o duce omul este adesea contrariul sufle­tului sau.

Viaţa este ca o melodie frumoasă, numai că versurile sunt încurcate. © CCC

Pentru acela care indura suferintele sau ii gusta placerile, viata e la fel de importanta, fie el om de seama sau de rand.

Timp de câteva mii de ani, Pământul a fost populat exclusiv de animale minuscule, microscopice, invizibile cu ochiul liber. Acestea trăiesc din abundență în ape stagnante. Sunt minuscule la scara noastră. La scară atomică, sunt structuri gigantice; numărul de atomi din fiecare se ridică la mii de miliarde, carbon, azot, oxigen, hidrogen, generați în stele acum moarte. Aceste structuri vii, delicate, sunt mai mult decât suma moleculelor care le alcătuiesc. Au dobândit o proprietate care nu există în lumea nucleonilor și a atomilor: pot muri. Existența lor nu este asigurată automat de ansamblul forțelor fizice care le leagă. Pentru a trăi, ele trebuie să facă schimb constant de particule cu lumea exterioară. Atomii și fotonii care intră și ies din membranele lor au rolul de a le menține într-o stare de dezechilibru față de mediul înconjurător. Când această circulație încetează, se va reveni la starea de echilibru. Și vor fi moarte… (Praf de stele) © CCC

Omniaque orta occidunt et aucta senescunt. Toate cele ce s-au nascut - pier; iar cele ce cresc - imbatranesc. (Sallustius, De bello Jugurthino)

Viata ar fi imposibila daca ne-am aminti totul, important e sa alegem ceea ce trebuie sa uitam.

…Brevis hic est fructus homullis; Iam fuerit, neque post umquam revocare licebit.   Bietul de om, scurt este fructul de viaţa-i e dată; Iată, a trecut, n-o poate chema înapoi niciodată. (Lucretius)

A trai inseamna a imbatrani, nimic mai mult. (Invitata)

În viață, este cu neputință să știi tot, să ai tot, să iubești pe toata lumea și să fii pe placul tuturor.

Trebuie să înțelegi întreaga viață, nu doar o parte a ei. De aceea trebuie să citești, de aceea trebuie să privești cerul, de aceea trebuie să cânți, să dansezi și să scrii poezii, să suferi și să înțelegi, pentru că toate acestea sunt viața. (Gândește-te la aceste lucruri) © CCC

Heu, vitam perdidi operose nihil agendo. Vai, mi-am trait viata nefacand nimic folositor!

Nu se poate sa traiesti mereu pe culmile muntilor… Viata este intocmai ca un drum pe care-l faci pe jos, la mari departari; in lungul campiilor intinse drumul este usor si banal; dar cand incepi sa urci coastele muntilor, devine mai greu, si dupa ce ai ajuns la culme, in fata ochilor ti se asterne o priveliste mareata - te simti exaltat si ochii ti se umplu de lacrimi -, iti vine sa canti si ai vrea sa ai aripi! Dar nu poti intarzia pe culme, caci trebuie sa-ti continui drumul si incepi sa cobori pe cealalta parte, dar esti atat de adanc preocupat de primejdia prapastiei de la picioarele tale, incat uiti cu totul de multumirea ce ai avut-o in timpul cat te-ai oprit pe culmi.

Când te-a secat de lacrimi viața care doare, Gândește-te la roua din geana unei flori. Și când ai vrea ca noaptea din urmă să coboare, Gândește la trezirea unui copil în zori. (Rubaiate)

Dacă ești suficient de norocos să găsești un mod de viață pe care îl iubești, trebuie să găsești și curajul de a-l trăi. © CCC

Limita dintre viaţă şi moarte se numeşte tăcere.

E penibil - cand nu esti un mare intelept - sa vezi ca viata continua si dupa tine si sa te simti tarat la fund de vesnica scurgere a lucrurilor. Greu ne resemnam sa nu fim sfarsitul definitiv al lucrurilor si ratiunea suprema a universului.

Lucrurile vietii sunt sfinte. Viata e zidita, pardosita si invelita cu frumuseti.