Citate de Cesare Pavese

Exista ceva si mai trist decat pierderea idealurilor: implinirea lor.

Dragostea și mânia sunt două torțe aprinse ce inflamează sufletul cu o căldură dureroasă; rămân în inimă și tulbură mintea, din cauza lor nici Raţiunea nu se află în siguranţă. © CCC

Sa faci ceva in clipa de manie, inseamna a te sui pe o corabie in timp de furtuna.

Nu scapi de un lucru, ocolindu-l, ci trecand prin el.

Tot ceea ce nu izbutim sa indeplinim singuri ne limiteaza libertatea.

Sa te feresti de cel care nu se manie niciodata; pentru ca numai acela care-si pierde controlul uneori, este sincer.

A fi indragostit e un fapt strict personal, care nu priveste obiectul iubit, nici chiar daca acesta raspunde si el cu dragoste.

Mania fara masura duce la nebunie.

Imaginatia omului este imens de saraca fata de realitate.

Cand simtim remuscari pentru o fapta rea, nu durerea nemarginita a altora este aceea care ne displace, ci neplacerea pe care o simtim noi insine.

Vine o vreme cand ne dam seama ca tot ceea ce facem va deveni la timpul sau amintire. Este maturitatea. Pentru a ajunge la ea trebuie tocmai sa ai amintiri.

Când mânia îți umple sufletul, nu-ți lăsa limba să vorbească în van. © CCC

La mânie, nimic nu e mai potrivit decât tăcerea. (Poeme și fragmente) © CCC

Toata problema vietii este aceasta: cum sa infrangi propria singuratate, cum sa comunici cu ceilalti.

Gândirea ta n-o face-altora lege! Nicicând mânia oarbă n-o iubi. Sper a fi lumilor mai mult decât un rege, Când soarta te lovește, nu lovi.

Cel mai bun leac contra maniei e amanarea.

Nu e semn bun pentru nici o activitate daca la inceput exista dorinta arzatoare de a reusi - emulatie, mandrie, ambitie etc. Trebuie sa incepi prin a iubi tehnica fiecarei activitati pentru ea insasi, asa cum iubesti viata pentru viata. Numai aceasta e adevarata vocatie si marturie a unei reusite serioase. Trebuie, asadar, sa iubesti o activitate ca si cum n-ar mai fi nici o alta pe lume, pentru ea insasi.

Adevaratul ratat nu e cel care nu reuseste in lucrurile mari — cine reuseste? — ci in cele marunte.

In fond de ce dorim sa fim mari, sa fim genii creatoare? Pentru posteritate? Nu. Pentru a ne arata multimea cu degetul? Nu. Ci pentru a ne mentine truda zilnica in incredintarea ca ceea ce facem merita osteneala, ca este ceva unic. Pentru azi, nu pentru eternitate.

O minte agitata nu mai cugeta; cuprinsa in vartejul de neoprit al ideilor extreme, isi alcatuieste o logica gresita, dictata de furie, de rautate, se afla intr-o stare cu totul antifilosofica.