Citate de Martha Bibescu

Cand te trezesti dimineata, aminteste-ti cat de pretios este privilegiul de a trai, de a respira, de a fi fericit. © CCC

O viata fericita consta in linistea mintii.

Viata are ceva pentru fiecare.

Intereseaza-te de viata. Acest spectacol este destul de mare pentru a umple toate sufletele. Dar trebuie munca si forta.

Viața este un vis, puțin mai coerent decât majoritatea. (Revolta de pe Caine) © CCC

Obsedaţi de un basm, ne petrecem viaţa căutând o uşă magică şi un regat pierdut al păcii. © CCC

Viata ne-a fost data pentru a munci, a iubi si a ne innobila. Daca acestea lipsesc, ce mai are omul in viata? Daca le are, de ce se mai poate plange?

Lumea şi viaţa nu sunt nimic fără cărţi.

Viața e prea complexă pentru a fi comprimată în declarații înregistrate. Fiecare situație este diferită. © CCC

Palatul Primăverii este un nume pe care Palatul Mogoșoaia l-a meritat dintotdeauna, cu decorul său de sălcii plângătoare, cu primii copaci care înverzesc, și cu irișii care înfloresc în legiuni, așa cum trebuie să fi înflorit întotdeauna, de vreme ce, deveniți convenționali, îi găsești peste tot în sculpturile balcoanelor vechi din piatră. Într-o noapte, în această atmosferă magică, mari armate de iriși își desfășoară stindardele în fața vântului; tot pământul și apa devin violete în fiecare primăvară la sărbătoarea Sfântului Gheorghe. În grădina de la Mogoșoaia, nenumărate corole albastre și violete se adună de fiecare parte a treptelor - scara venețiană care duce de la straturile inferioare de flori la terasa de deasupra. În doar câteva zile, vai, soarele nemilos lovește aceste corole opalescente și coboară lăncile încântătoare, iar fermecătoarea armată este înfrântă. Aceasta este apoi înlocuită cu rânduri stacojii de maci orientali și cu potirele albe ale nuferilor care s-au ascuns în apele languroase ale Colentinei, având nevoie doar de căldura lunii iunie pentru a le scoate afară precum cupa Regelui din Thule, înmulțită ca prin farmec. (1925) © CCC

Ar trebui sa exclam cu uimire, cu incantare, cu sfidare: “Exist! Deci sa ma straduiesc, din toate puterile, sa ma realizez.” Fenomenul acesta unic si irepetabil care e viata trebuie sa imbrace caracterul unui eveniment memorabil nu in istoria Cosmosului, ci, mult mai modest, in istoria pasionata a cautarii de sine a spiritului. E un lucru atat de extraordinar ridicarea materiei din care sunt alcatuit, la rangul de sensibilitate si gandire. De ce nu profit indestul, de ce nu creez acestui superb accident climatul favorabil supremei sale infloriri? De cine depinde daca nu de mine? Cine e chemat sa-mi poarte mai mult interes si, prin mine, spiritului? Prin mine, Spiritul se celebreaza pe sine.

Legile vietii sunt ascunse sub amanuntele actiunilor zilnice.

Am vrut să trăiesc viața interioară a fiecărui om pe care l-am văzut, să privesc lumea prin ochii lui. © CCC

…Brevis hic est fructus homullis; Iam fuerit, neque post umquam revocare licebit.   Bietul de om, scurt este fructul de viaţa-i e dată; Iată, a trecut, n-o poate chema înapoi niciodată. (Lucretius)

Viata imita Arta mult mai mult decat Arta imita Viata. © CCC

Moartea, ca si viata, isi are tainele ei de dureri si de voluptate: totul e sa le cunosti.

Viata trebuie inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

Singura viata care este interesanta este viata imaginara. © CCC

Viata trebuie masurata dupa gandire si actiune, iar nu dupa timp.

Mama m-a adus pe lume în Veneția pe 2 aprilie, în ziua de Paște, 1725. Cu o zi înainte, a avut o mare poftă de raci. Și mie îmi plac foarte mult. La botezul meu am fost numit Jacques Jérôme. Am fost un copil prostuț până la opt ani și jumătate. După o hemoragie de trei luni, am fost trimis la Padova, unde, vindecat de stupiditate, m-am dedicat studiilor, iar la vârsta de șaisprezece ani am fost făcut doctor și am primit haina preoțească pentru a merge să-mi fac avere la Roma. (Autoportretul unui venețian) © CCC