Citate de Octave Pirmez

Ne amintim că Empedocle spunea că Iubirea strânge laolaltă părţile formând corpuri întregi. Şi Anaxagoras îşi imagina un fel de forţă care, ca să spunem aşa, asigură ordinea şi creează oamenii, animalele, copacii şi florile. Această forţă el o numea spirit sau raţiune. (Lumea Sofiei)

Toata ratiunea noastra cedeaza in fata sentimentelor.

Când iubim, suntem universul și universul trăiește în noi. (Maxime și cugetări) © CCC

Cel mai inteligent mod de a te face plăcut este să ceri sfaturi. © CCC

O fapta nu e neaparat nejustificata numai fiindca e lipsita de logica. Dar nici nu e intotdeauna justificata, fiindca are o logica a ei.

Ratiunea se compune din adevaruri pe care trebuie sa le rostesti si adevaruri care trebuie sa fie trecute sub tacere.

Ceea ce este raţional este real şi ceea ce este real este raţional. (Principii ale filozofiei dreptului, 1818)

Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște. (Cugetări)

Omul care asculta de glasul ratiunii e pierdut. Ratiunea inrobeste toate mintile care nu sunt indeajuns de puternice pentru a o stapani.

Inteleptul stie ca evenimentele sunt prilejuite uneori de intamplare, iar alteori de noi insine... El mai stie ca ceea ce vine de la noi este liber de tirania judecatii exterioare, putand fi insotit de elogii sau de blam… Numai intr-o mica masura se conduce inteleptul dupa datele intamplarii. Faptele mari si esentiale sunt produse si dirijate acum, si in viitor, in tot timpul vietii, de catre ratiune.

Cand cauti comori, nu sapi in nori, ci in pamant.

O dorinta care se naste din ratiune nu poate fi excesiva.

Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște. (Cugetări) Blaise Pascal Inima, la Pascal, reprezintă intuiția ce permite sesizarea evidențelor ce nu au nevoie să fie demonstrate. Prin urmare, nu este vorba de pasiunea amoroasă. Oamenii dispun de două facultăți pentru a cunoaște: inima, ce recurge la intuiții imediate și rațiunea, prin intermediul deducției. Astfel, inima urmează o abordare pe care “rațiunea nu o cunoaște”. Pascal “se joacă” aici cu cele două sensuri ale cuvântului "rațiune" (primul: motiv, justificare; al doilea: gândire logică). © CCC

Cel care se simte străbătut de acești doi curenţi, unul curgând spre tărâmurile spirituale, iar celălalt scufundându-se în neant, este poet şi filozof. După ce s-a încheiat cântecul imaginilor, se scufundă în inspirația sa pentru a auzi răsunând ecourile îndepărtate ale cuvântului. Și totuși! Ar fi doar o măreţie solitară, dacă însuşi spectacolul unei naturi schimbătoare nu l-ar învăţa să-şi reverse sufletul în jurul său. (Ore de filozofie) © CCC

Nu cautati niciodata sa faceti uz de autoritate cand puteti recurge la ratiune.

Cu cât raționezi mai mult, cu atât creezi mai puțin. © CCC

Nu prin intermediul ratiunii, si cel mai adesea in pofida ei, se construiesc convingeri capabile sa zguduie lumea. Ce n'est pas avec la raison, et c'est le plus souvent contre elle, que s'édifient les croyances capables d'ébranler le monde. (Hier et Demain)

Rațiunea, facultate echilibrată, merge cu pași încrezători, dar sentimentul, facultate aproape divină, zboară și plutește în imensitate pe aripile iubirii. (Ore de filozofie) © CCC

Rolul ratiunii este de a porunci si al dorintei de a se supune.

Omul se ridică și se completează doar prin observarea naturii. De îndată ce își întoarce privirea, mândria îl cuprinde. El trebuie să trăiască după legile din sine și din univers, contemplându-se pe sine după reverberarea imaginii. Un elan afectuos trebuie să-l conducă mai întâi să îmbrățișeze exteriorul; apoi, printr-o reflecție fermecătoare, trebuie să restabilească forma în inima sa, unind natura incomensurabilă cu spiritul etern. Așa se realizează armonia umană. (Ore de filozofie) © CCC